Cum ii formezi copilului stima de sine

Multe din lucrurile care ni se intampla in viata au legatura cu respectul de sine si cu increderea pe care o avem in noi insine.

Un copil iubit, pretuit, apreciat si educat corect va avea o imagine pozitiva despre sine si va deveni un adult increzator in fortele proprii, capabil sa faca fata oricarei provocari ale vietii. 

Interviu realizat cu psihologul Cristina Trepcea in cadrul emisiunii "Meditatii pentru parinti", cu Adriana Titieni

A: Ce inseamna respectul de sine, stima de sine, autovalorizarea?

C: Respectul de sine reprezinta sentimentul si convingerea ca sunt capabil si ca merit sa fiu iubit. Daca eu simt ca sunt "iubibil", inseamna ca eu pot sa am in jurul meu oameni care sa ma pretuiasca pentru simplu fapt ca sunt. De ce? Pentru ca parintii, educatorii, invatatorii m-au pretuit si m-au invatat sa ma pretuiesc.

De asemenea, a-ti da seama ca esti capabil este foarte important, pentru ca astfel te vei aseza la joc in fata vietii, fiind gata de orice provocare. Daca esti capabil nu o sa-ti fie frica si nu te vei ascunde, ci vei iesi la joc pentru ca stii ca ai tot ce-ti trebuie pentru a face fata oricarei provocari, fie ea emotionala, sociala sau mentala. Cu alte cuvinte, respectul de sine este ceea ce ne echipeaza pentru modul in care ne prezentam in fata vietii si in fata oamenilor.
Felul in care tu te percepi pe tine si felul in care esti perceput de ceilalti nu sunt doua notiuni diferite care uneori se intalnesc, ci reprezinta o relatie de actiune si reactiune.

Cand ne referim la educarea respectului de sine a copiilor, de catre parinti, sunt cateva puncte de marcat, cinci conditii asociate cu un respect crescut fata de sine, in cazul copiilor:

1. Copilul experimenteaza o acceptare totala a gandurilor, sentimentelor si valorilor propriei persoane; asta e ceva ce parintele ii sugereaza in comportament.

2. Copilul opereaza intr-un context de limite clar definite si consolidate, corecte, neopresive si negociabile. Copilului nu i se da o libertate nerestrictionata, pentru ca stim foarte bine ca libertatea fara limite este haos. In prezenta limitelor, copilul experimenteaza un sentiment de securitate, iar cu cat limitele ii sunt mai clar definite si predate, cu atat el va avea un sentiment de libertate mai puternic si o mai mare capacitate de a si-o asuma.

3. Copilul experimenteaza respectul fata de propria demnitate, se percepe ca fiinta umana, ca o entitate aflata la capatul lantului trofic, incepe sa se simta imparat in aceasta lume. Insa atunci cand se percepe imparat in felul acesta copilul nu este un "dictator", ci o persoana care trebuie sa aiba grija de ce se afla in jurul lui. Daca parintii nu apeleaza la metode abuzive, copilul va invata sa se respecte pe sine ca pe o fiinta umana de vita nobila. Astfel de parinti iau in seriosi nevoile si dorintele copilului. Indiferent daca pot sau nu indeplini aceste nevoi si dorinte, parintii discuta cu copilul despre ele, le negociaza si il ajuta sa isi sporeasca energia pentru a dori. Daca parintele satisface imediat o dorinta a copilului, el nu va invata sa-si doreasca, ori din "a dori" se naste extraordinar de multa energie pentru a creste si a impinge limitele.

4. Autoritatea (nu autoritarismul!) este foarte importanta, o baza foarte buna pentru respectul de sine. Autoritatea pe care o respecti va fi autoritatea pe care o vei avea. Gandind in felul acesta, parintii vor fi mai putin dispusi sa-si disciplineze punitiv copilul. Disciplina reprezinta o distinctie intre ce este bun si rau, iar ceea ce face diferenta intre bun si rau nu consta in afirmatii precum "asta e bun si asta e rau pentru ca am zis eu", ci in a-i spune copilului "tu ai vazut - pentru ca ai fost capabil sa vezi - ca un lucru bun are consecinte bune si unul rau are consecinte rele".

Parintii isi manifesta in felul acesta interesul fata de viata copilului, fata de persoana care creste, nu fata de un moment anume din cresterea sa. Parintii stabilesc standarde inalte si asteptari mai mari (nu pretentii!), din punctul de vedere al comportamentului si performantei. Parintele ii comunica astfel copilului ca el este o fiinta puternica, iubibila si capabila de orice. Iar daca parintele are aceasta convingere, atunci si copilul o va avea.

5. Parintii care isi cresc copiii in respect de sine tind sa aiba ei insisi un nivel ridicat al propriului respect de sine, ei modeland astfel respectul de sine al copilului. Copilul vede si traieste exemplele reprezentate de parinti.

A: Ce greseli trebuie sa evite sa faca un parinte care vrea sa-si educe copilul cu un puternic respect de sine, pentru a trai in acest respect si a avea succesele pe care acest respect il poate furniza?

C: Daca parintele nu accepta modul in care copilul gandeste, daca dezavueaza modul sau de exprimare a gandurilor, daca nu-l asculta sau il ia peste picior atunci cand incearca sa-si exprime ideile, atunci copilul va crede ca modul in care gandeste nu e bun.

De asemenea, daca parintele nu ii stabileste limite clare sau le modifica des, copilul nu va avea niste reguli pe care se poate baza, nu va sti de unde pana unde e bine si unde incepe sa fie rau.

Daca parintele ii vorbeste copilului lipsit de respect, abuziv si violent (inclusiv daca il aude pe parinte vorbind asa), acest lucru nu va afecta doar demnitatea copilului, ci ii va afecta modelarea, el devenind astfel asemenea parintelui pe care il ia exemplu.

Nu in ultimul rand, este foarte important respectul de sine al parintilor si al celorlalte modele ale copilului, deoarece acesta vede si interiorizeaza aceste exemple.

Source: http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Psihologie/Sunt-parinte/Cum-ii-formezi-copilului-stima-de-sine-articol-1653.html