Cum sa faci fata dorintelor copiilor

Fiecare din noi vede si isi doreste tot felul de lucruri, iar copiii cu atat mai mult. Ce faci insa cand copilul isi doreste mereu cate o jucarie noua, chiar daca mai are o multime acasa? Cum reactionezi in fata dorintelor copilului, mai ales daca obisnuieste sa planga si sa tipe atunci cand nu ii faci pe plac?

Interviu cu psihoterapeutul Diana Stoian, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii "Meditatii pentru parinti"

Adriana Titieni: Cum sa-i faci pe copii sa inteleaga valoarea banilor, cum sa le explici ca nu toate lucrurile li se cuvin. Cu alte cuvinte, cum putem gestiona dorintele copiilor?

Diana Stoian: Orice copil este provocat de nou, pentru ca el invata, de fapt, prin descoperire. De aceea, orice jucarie noua pe care o vede reprezinta acea provocare de a o descoperi, de a invata cum se foloseste. In acelasi timp, e adevar ca foarte multe jucarii sunt foarte asemanatoare, iar apoi trecem la partea a doua a dorintei copilului: de multe ori el solicita acelasi tip de jucarie, doar putin diferit, si din dorinta de a vedea daca parintele este la dispozitia lui.

Pentru ca, la un moment dat copilul poate interpreta ca daca parintele ii indeplineste orice dorinta inseamna ca il iubeste. Parintii trebuie insa sa evite aceasta echivalenta intre a cumpara pentru copil si a iubi.
Copilul trebuie sa inteleaga ca este iubit pentru ceea ce este el si nu pentru ca parintele ii daruieste diverse jucarii sau alte bunuri materiale.

Pe de alta parte este si o lupta pentru putere, de multe ori, mai ales in cazul in care ajungem cu tipetele si crizele de furie in magazin.

De asemenea, daca i se indeplinesc mereu toate dorintele, copilul invata ca nu trebuie sa lupte pentru nimic, pentru ca totul vine de-a gata. Viata este insa o lupta, de fapt, iar copilul trebuie sa invete sa lupte ca sa obtina ceea ce isi doreste.

Mintea noastra este facuta pentru a tinde catre ceva, catre un obiectiv, si pentru asta punem in functiune toate mecanismele comportamentale si motivationale pentru a obtine acel lucru. Practic, parintii trebuie sa il invete pe copil ca pentru orice trebuie sa depuna un mic efort, iar atunci si satisfactia va fi foarte mare pentru copil, deci parintele ii face astfel un mare bine.

Asta presupune ca orice cumparare a unei jucarii sa fie conditionata de ceva, oricat de mic (sa fie cuminte la gradinita, sa spuna o poezie, sa se spele pe dinti seara..); daca va face lucrul respectiv, atunci bineinteles ca va merita acea jucarie.

In momentul in care copilul pune in practica acele comportamente pe care parintele le solicita, copilului trebuie sa i se spuna clar: “ai facut asta, meriti jucaria”. In acest moment, satisfactia copilului ca a obtinut ceva prin meritul lui este foarte mare, pe langa faptul ca astfel copilul se va responsabiliza si se va juca mai mult cu jucaria primita in urma efortului depus.


Adriana Titieni: Sunt si copii care, atunci cand nu primesc lucrurile, jucariile pe care le doresc, incep sa faca crize. Cum ar fi normal sa gestioneze un parinte aceste reactii ale copilului?

Diana Stoian: Cu genul acesta de copil care s-a invatat sa obtina “puterea” prin crizele de furie, cel mai bun procedeu este sa se stabileasca, sa se negocieze cu el, inainte de a pleca la cumparaturi, ce jucarie va fi cumparata (sau daca va fi cumparata). Tot acum, parintele trebuie sa ii spuna foarte clar ca daca va face o criza in magazin nu va mai primi jucaria si eventual se vor anula si alte planuri (mers in parc, mers la film..). E foarte important ca parintele sa fie foarte ferm si consecvent in astfel de situatii.

Apoi, in momentul in care ajung in magazin si copilul incepe sa tipe, parintele trebuie sa ii spuna doar atat: “Ce alegi? Alegi sa plecam? Daca tipi plecam. Daca te linistesti, ramanem si facem ce am promis”. Daca el continue sa tipe si dupa ce parintele ii spune aceste lucruri, atunci copilul trebuie luat frumos de mana, in brate si se paraseste magazinul (chiar daca sesiunea de cumparaturi a parintilor este compromisa).

Dupa cateva astfel de momente, copilul va renunta la crizele si tipetele in magazin pentru ca va vedea ca nu mai are rost sa faca asta, nemaiobtinand prin acest comportament ceea ce obtinea pana acum.

Pe de alta parte, in momentul in care parintele cedeaza, copilul a obtinut deja “puterea”, pentru ca a descoperit cu ce poate sa-si santajeze parintele.

Deci trebuie sa ne dam seama ca nu le facem nicicum copiilor un bine daca le indeplinim dorintele automat, pentru ca ei nu vor invata ca e necesar sa faci ceva ca sa primesti altceva. De aceea trebuie sa fim consecventi si fermi si sa ne dam seama ca a-i darui copilului tot si cat se poate de repede nu inseamna a-l iubi mai mult.

Iubirea presupune a fi ferm, a-i da copilului niste repere, a-l responsabiliza, a-i darui si a tine cont de dorintele sale, insa toate acestea trebuie sa fie echilibrate si bine dozate.


Sursa: http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Psihologie/Sunt-parinte/Cum-sa-faci-fata-dorintelor-copiilor-articol-1715.html