De ce nu ar avea si familia drepturile ei?

Mamica si taticul nostru, surioarele si fratiorii, mai tarziu sotii sau sotiile, fiii si fiicele au fost si sunt, pentru cei mai multi dintre noi, oamenii cei mai dragi, alaturi de care am trait si traim inca momentele frumoase ale vietii. Ei constituie familia noastra. Dar notiunea de familie e mult mai larga, mai incapatoare. In familie intra si rudele mai apropiate sau mai indepartate, prietenii impreuna cu care sufletul nostru se simte ca acasa si, bineinteles, rudele spirituale – nasii si parintele duhovnicesc. Iar acolo unde este dragoste si armonie, unde este Hristos, granitele familiei se deschid tot mai mult, incluzand satul natal sau comunitatea in care traim, neamul a carui limba o vorbim sau, in sensul cel mai larg, lumea intreaga. Caci, fiind nascuti din Adam si Eva, rude suntem toti oamenii, parte a aceleiasi omenitati, inruditi chiar cu Fiul lui Dumnezeu de la Intruparea Sa in ieslea Betleemului.

Si, pentru ca familia a fost mereu temei, sprijin si garantie a fericirii si a implinirii omului, in toate culturile traditionale se dadea o mare atentie vietii de familie; aceasta era ocrotita printr-o multime de randuieli in care interesul mai general al ei prima in fata celui individual al celor ce o constituiau. Desi nu erau nascocite inca "Drepturile omului", divorturile erau o raritate, iar copiii ramaneau fara parinti doar cand acestia mureau in razboaie sau de boli grave – dar si atunci erau crescuti de bunici, care erau intotdeauna respectati, iubiti si ascultati. Intr-o astfel de lume, depresiile erau aproape inexistente, desi nu existau inlesnirile, confortul si multimea de asociatii si reglementari privind drepturile omului de astazi, iar oamenii se considerau fericiti in pofida necazurilor si a bolilor care in istorie n-au lipsit niciodata.

Pentru societatea democratica a celor corectati politic, lumea trecutului, a unei familii puternice care avea propriile ei valori si ierarhii, e doar parte a unei istorii triste a neamului omenesc – cauzata, zice-se, de intunericul in care religia tinea lumea.

Atat de mult s-a strambat mintea acestor oameni, care, de la Revolutia Franceza incoace, au mostenit inchinarea la "Drepturile omului", incat au pierdut complet simtul realitatii si al decentei. Pentru ei, a apara familia – pentru ca aceasta este un izvor de bucurie, implinire si fericire a omului – e o aberatie. Caci, dupa ei, "Drepturile" sunt mai importante decat pacea si fericirea unei armonioase vieti de familie, mult mai importante decat credinta in Dumnezeu.

Rezultatul?

In Uniunea Europeana, astazi, aproape jumatate dintre casatorii sfarsesc in divort, iar unul din trei copii se naste in afara casatoriei. In Belgia, 71% dintre cei casatoriti divorteaza, urmand imediat Austria, unde 66% din cupluri prefera divortul. In 1980, in Uniunea Europeana existau 670.000 de cupluri divortate. In 2005, numarul a crescut la peste un milion. Poate ca acesta e unul din motivele pentru care peste 10% din populatia tarilor occidentale sufera de depresie...

In Suedia, 55% dintre copii se nasc in afara casatoriei; in Franta, procentul este de 45%; in Marea Britanie, de 42%, in timp ce in Polonia este de doar 15%. E interesant de observat faptul ca proportional cu numarul de atei declarati si cu gradul de implementare a "Drepturilor omului" creste rata esecului familial si a divorturilor. De asemenea, tarile care au cea mai mica rata a divortului sunt cele cu cei mai multi credinciosi practicanti: doar 18% dintre italienii casatoriti si 17% dintre irlandezii casatoriti divorteaza.

Dar, de fapt, ce sunt aceste "Drepturi" care se dovedesc atat de nocive pentru viata de familie? Inainte de a se naste pruncul, se vorbeste despre dreptul femeii la propriul pantec, adica dreptul de a-l ucide, avortandu-l pana la trei luni, respectiv sase luni de la conceptie. Pruncul nu are inca nici un drept – sau are numai dreptul de a fi sau nu avortat. Cand copilul este mic, incepand cat mai de timpuriu, UNESCO instituie dreptul la educatie sexuala.

Aceasta se va realiza in primul rand la nivel informal prin circulatia libera a presei cu caracter pornografic – care reflecta alt drept al omului, dreptul la informare. Dar aceasta nu-i decat o pregatire aperceptiva, caci educatia sexuala e programata a fi realizata prin gradinita si scoala incepand cu varsta de 5 ani si pana la terminarea liceului. Asa este protejat de organismele internationale dreptul la educatie sexuala. Aceasta inseamna, in limbajul UNESCO, ca celor mici sa le fie respectat "dreptul la a-si cunoaste propriul corp": dreptul la autoerotism si masturbare. Pe urma, societatea a inceput sa se problematizeze despre cum poate sa sustina mai bine dreptul copiilor la dragoste trupeasca, adica la ceea ce inainte se numea, in "limbaj discriminatoriu", abuz sexual si pedofilie. Chiar si in Romania a inceput sa se discute cu un an in urma posibilitatea introducerii unui nou drept in codul penal: dreptul la relatii incestuoase, neincriminandu-le penal.

In mod obligatoriu, educatia sexuala in scoala trebuie, in noua perspectiva ideologica, sa obisnuiasca copilul cu ideea ca sexualitatea si lesbianismul sunt normale si chiar recomandate pentru implinirea personala. De aceasta idee copilul si tanarul se va lovi aproape peste tot in societatea pe care ne-o pregateste noua legislatie europeana. Si aceasta pentru ca, prin legile dedicate nediscriminarii homosexualilor, li se dau acestora absolut toate drepturile – inclusiv acela de a se casatori si de a infia copii nascuti de oamenii normali. Daca la toate aceste "drepturi" se mai adauga cele privitoare la obtinerea prin orice mijloc a placerii, chiar si prin perversiuni, avem tabloul aproape complet al cadrului general in care familia zilelor noastre trebuie sa-si desfasoare viata.

De neinteles insa apare lipsa din acest tablou a unor drepturi minime rezervate familiei. Oare pentru ca acestea vin in conflict cu cele afirmate?
Spre exemplu, copiii nostri nu au dreptul sa fie protejati de pornografie, desi toate studiile arata ca aceasta conduce la violenta, viol, la impotenta si chiar la crima. Copiii nostri nu au dreptul la pastrarea inocentei, la dragoste curata, la a fi feriti de fantasmele sexuale. De asemenea, parintii nu mai au dreptul sa-si creasca copiii conform moralei traditionale, potrivit credintei si unei vieti sanatoase. Parintilor li se rapeste dreptul de a-i pregati pe copii pentru o viata de familie cladita pe respectul celuilalt, pe dragoste jertfelnica si pe nasterea de copii. Si exemplele pot continua…

Cand este vorba de "drepturile" celor care submineaza familia, legile tarii pot fi incalcate chiar de catre oficialitati, in timp ce pentru drepturile minime ale familiei nu lupta nici macar cei ce au familie si-si pun in ea intreaga nadejde de implinire in viata. Lucrul acesta a fost foarte bine ilustrat de aparitia in Bucuresti, in lunile ce au trecut, a unor panouri publicitare care faceau propaganda relatiilor si casatoriilor intre homosexuali. Desi legea romaneasca nu recunoaste legalitatea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, acestia isi pot face reclama – bineinteles, cu sprijinul organismelor europene, care ne impun, iata, propria lor ideologie, la fel cum o faceau bolsevicii in comunism.

Cate panouri publicitare s-au putut vedea in ultimii 20 de ani in Romania care sa sustina familia si valorile acesteia? Oare conducatorii tarii noastre, primarii, consilierii locali sau functionarii institutiilor statului s-au nascut din perechi de homosexuali si lesbiene, incat nimeni nu este interesat sa sustina familia? Oare noi toti, romanii de pretutindeni, nu suntem putin datori fata de familia care ne-a dat viata, daca pe aceea pe care o avem acum nu simtim nevoia sa o aparam?

In ultimele doua decenii, familia romaneasca a pierdut treptat tot mai multe drepturi, tot mai mult teren in fata ideologiilor destrabalarii si a legilor antiomenesti. Daca continuam in acelasi ritm, lasandu-ne in voia sortii, s-ar putea ca nu peste multa vreme familia, privita sub unghiul legilor bolnave care se dau astazi in Comunitatea Europeana, sa ajunga sa fie vazuta ca un fel de institutie fundamentalista, concurata desigur de democratica "familie de homosexuali". Caci in aceasta directie evolueaza lucrurile: sa-ti fie rusine ca esti casatorit si ca nu practici perversiuni sau, cel putin, sa nu indraznesti sa declari ca homosexualitatea e un comportament considerat dintotdeauna patologic. In privinta copiilor, de pe acum se cultiva mentalitatea ca cei ce vor sa aiba mai mult de un copil sunt cel putin ciudati, daca nu chiar periculosi pentru echilibrul ecologic al planetei.

Aceasta fiind situatia, oare nu se mai poate face chiar nimic pentru a stopa campania degenerarii familiei romanesti? In timpul comunismului, desi dictatura pedepsea cu temnita grea, cu tortura si cu moartea pe cei ce se opuneau regimului manifestandu-si libertatea si credinta, sute de mii de romani au preferat sa intre in inchisoare sau sa fie omorati in chinuri decat sa cedeze in fata regimului ateu si antiromanesc. Acum, in conditiile in care avem cel putin libertatea de a ne spune parerea, de ce oare nu facem nimic? Nu realizam ca ceea ce se intampla ne primejduieste grav libertatea si fiinta?

Avand in vedere acestea, am crezut de cuviinta sa ne alaturam cu toata inima demersurilor pe care Asociatia pentru Apararea Familiei si Copilului si le-a propus pentru anul 2010. In primul rand, constatand ca pornografia este cel mai important vector de lupta impotriva familiei, declaram impreuna cu membrii acestei asociatii anul 2010 drept anul eradicarii propagandei pornografice in societatea romaneasca.

Se urmareste constientizarea de catre populatie, mai ales de catre parinti, a primejdiei pe care pornografia o reprezinta pentru viata de familie si pentru sanatatea mentala a copiilor. De asemenea, se are in vedere si lupta pentru eliminarea mesajelor pornografice din spatiul public romanesc.
Desigur, nu vom putea face nimic daca ramanem singuri in aceasta lucrare; de aceea va rugam pe toti cei ce sunteti in acelasi gand cu noi, constientizand pericolul la care este expusa familia astazi, sa ne contactati pe emailul revistei – pentru a vedea ce putem face, impreuna. Noi nu avem nici mijloacele si nici banii lor, insa cu noi este Dumnezeu si toti Sfintii acestui neam.

Mihai Cristea

Sursa: http://www.familiaortodoxa.ro/2010/02/18/de-ce-nu-ar-avea-si-familia-drepturile-ei/