Ce valori le transmitem copiilor?

Traim intr-o societate in care valori precum bunatatea, cinstea, dreptatea, generozitatea sunt amenintate de o multime de non-valori. Cum poate un parinte sa-i transmita copilului valori autentice si cum il poate feri de insusirea unor non-valori?

Interviu cu psihologul Diana Stanculeanu, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii "Meditatii pentru parinti"

D: Asemenea dezvoltarii cognitive, motrice, a limbajului, a abilitatilor sociale si emotionale, se poate vorbi si de o dezvoltare morala a copilui, pana cand acesta ajunge sa isi ghideze comportamentul in virtutea unei valori.

Intr-o prima faza a vietii credem in anumite lucruri doar pentru ca sunt spune de mama si de tata, invatam sa le facem pentru ca sunt modelate de ei la nivelul comportamentului, iar ulterior ajungem sa le facem si noi, sa le testam valoarea de adevar, sa vedem daca functioneaza pentru noi (unele vor functiona, altele nu). Astfel, ajungem sa credem in anumite lucruri si valori pentru ca le-am testat pe pielea noastra si le putem transmite mai departe cu aceeasi convingere.

Daca ii vorbesti de valori unui copil presolar, el nu va intelege mai nimic din asta. Parintele poate insa categoriza lucrurile in bune si rele, iar el il va crede pe cuvant, pentru ca parintele este adultul sau de referinta, iar lucrurile i se infatiseaza copilului ca fiind bune si rele nu pentru ca el stie asta, ci pentru ca mami sau tati spun asta.

La varsta prescolara este foarte important ca un copil sa invete diferenta dintre bine si rau cu ajutorul regulilor si normelor din familie. De asemenea, sunt foarte importante exemplele de comportament ale adultilor din jurul copilului, pentru ca in filosofia de viata a doua familii diferite, acelasi comportament poate fi bun pentru familia A si rau pentru familia B.

Lucrurile sunt extrem de relative pe taramul valorilor, ceea ce face ca familia sa fie esentiala in construirea acestei parti de etica, morala si valoare din comportamentul copilului.

Copiii invata foarte repede atitudinile, comportamentele, credintele si convingerile parintilor, insa trebuie sa nu uitam ca ei sunt expusi zilnic multor atitudini si comportamente, care nu sunt intotdeauna cele transmise de parinti.

In preadolescenta, la 12-13 ani, copiii pot deveni foarte atenti la imaginea lor de sine, fiind preocupati in special de aspectul corporal. Asadar, la aceasta varsta se face cu foarte mare usurinta transferul de pe "frumusetea interioara" pe "frumusetea exterioara", adesea in detrimentul valorilor autentice - de bine, adevar, dreptate, cinste, onestitate, generozitate.

Aceste schimbari pot fi intalnite inclusiv la copiii care au primit lectii bune de viata de la parinti, insa transformarea va fi cu atat mai evidenta la copiii pentru care nevoile materiale primeaza, care au primit de la parinti mesaje de acest tip. Aceste valori nu sunt rele in sine dar, din pacate, acesti copii vor aplica grila valorica bazata pe indicatori de ordin material in judecarea celor din jur.

Parintii trebuie sa fie foarte atenti la mesajele pe care le transmit copiilor cu privire la lucrurile importante din viata lor. Chiar daca experienta parintelui cu privire la aceste lucruri nu a fost una placuta sau benefica, el nu trebuie sa proiecteze propria experienta asupra a ceea ce ar putea sa fie destinul copilului.

De exemplu, un copil care isi aude parintele discreditand scoala, profesorii, sistemul de invatamant va fi mult mai predispus la un comportament problematic la scoala si ii va fi mult mai usor sa lipseasca de la ore si sa nu-si respecte profesorii.

Nu in ultimul rand, mass-media si modelele de viata promovate de acestea au un impact foarte puternic asupra copilului si pot contribui mult la formarea sistemului sau de valori. Sunt chiar parinti care le modeleaza copiilor genul de aspiratii, convingeri promovate de diverse emisiuni de divertisment.

Inteleg ingrijorarea parintelui care isi creste copilul intr-un anumit spirit, transmitand un anumit set de valori care nu au neaparat legatura cu felul in care aratam, cu accesul facil la diverse beneficii foarte mari, nejustificate de efortul depus pentru obtinerea lor.

Pe de alta parte, tocmai intr-un astfel de context valoric pestrit, copiii care sunt crescuti in spiritul unor valori adevarate, corecte, le vor putea pune in aplicare si vor putea verifica, prin propria experienta, adevarul mesajelor primite de la parinti.

Copiii au nevoie sa exerseze mesajele valorice primite acasa, iar contextul pestrit in care traim ii ajuta sa faca asta, pentru ca doar in felul acesta se vor convinge de valoarea de adevar a mesajelor primite. Daca toata lumea ar fi foarte corecta si onesta, ar deveni superflua sau redundanta orice lectie de morala pe care incercam sa le-o dam copiilor.

Aproape tot timpul transmitem un mesaj valoric prin comparatie cu opozitul sau negativ si il transmitem, de obicei, atunci cand apare non-valoarea.

Societati pestrite, cu valori "pozitive" si "negative", exista de cand lumea. Toti traim in aceasta societate in care ne confruntam cu diverse tipuri de non-valori carora copiii nostri trebuie sa le faca fata intr-un fel sau altul.

In concluzie, desi non-valorile promovate de societate reprezinta o ingrijorare fireasca, le putem privi si ca pe un context de invatare pentru copii.


Sursa: http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Psihologie/Sunt-parinte/Ce-valori-le-transmitem-copiilor-articol-1663.html