Ce face televizorul din copiii nostri

Mai multi cititori ai Familiei Ortodoxe ne-au contactat pentru a ne ruga sa acordam mai mult spatiu in revista efectelor televizorului. Desigur, in ultimii ani s-au publicat mai multe lucrari pe aceasta tema, insa cum mass-media este destul de solidara cu "imparateasa" ei, televiziunea, subiectul a fost mediatizat mai mult accidental. De aceea, incepand cu acest numar, vom aduce in discutie o serie de probleme pe care le ridica televiziunea si internetul pentru comunitatea, familia, oamenii zilelor noastre. Caci este greu de spus ca mai poate cineva sa se fereasca cu totul de "lumina micilor ecrane". Ce ne aduce viitorul?

Demaram aceasta mica ancheta printr-un interviu cu d-l Virgiliu Gheorghe, autorul a cateva din cele mai importante carti din domeniul cercetarii fenomenului televizual.

- D-le Virgiliu Gheorghe, ce v-a determinat sa scrieti "Efectele televiziunii asupra mintii umane?"

- In urma cu opt ani, conjunctural, am fost surprins sa aflu de la un prieten american ca televiziunea si jocurile pe calculator pot afecta grav sanatatea mentala, ducand pana la handicap. Dureros in povestirea acestui coleg era faptul ca insusi fratele sau ajunsese handicapat din cauza timpului petrecut in fata monitorului. Pe urma mi-am propus sa studiez eu insumi fenomenul, avand cumva o specializare care-mi permitea aceasta. Gravitatea lucrurilor descoperite in literatura de specialitate m-a provocat sa adancesc cercetarile. Ma speria gandul ca si copiii din Romania vor ajunge sa sufere grav de pe urma vizionarii.

- Din carte rezulta ca vizionarea TV nu este un obicei sanatos. Ce a dus la o asemenea concluzie?

- Esential este ca oamenii sa inteleaga ceea ce MacLuhan afirma in urma cu 30 de ani: "Nu conteaza atat ce vezi la televizor, cat faptul ca esti prins in aceasta non-activitate". Neuropsihologii au descoperit ca simplul fapt de a petrece cateva ceasuri pe zi in fata ecranului, din primii ani de viata, are consecinte dramatice pentru dezvoltarea retelelor neuronale, pentru organizarea creierului. Televizorul, in esenta ecranul, chiar daca este vorba de calculator, inhiba functionarea emisferei stangi a creierului si submineaza activitatea lobului prefrontal, ceea ce duce in timp la o atrofiere a acestor zone. Savantul italian prof. Sartori, in cartea sa Homo videns, chiar vorbeste despre o imbecilizare prin televizor. Lucrurile sunt insa mult mai grave. Nu este vorba numai despre o scadere a nivelului de inteligenta, de o saracire intelectuala. Imi este teama ca televiziunea, atat prin impactul tehnologic, cat si prin cultura pe care o promoveaza, are un efect dezumanizant.

- Nu vi se pare ca afirmatia este prea tare, ca va scandaliza?

- Din pacate, nu e vorba de o metafora. Este poate cel mai potrivit cuvant ce ilustreaza efectul TV asupra fiintei umane. Ceea ce-l defineste pe om, ceea ce-l diferentiaza de toate celelalte animale sunt in esenta reflexivitatea si procesele mentale superioare. Insa tocmai ele sunt subminate de televizor. Vizionarea stopeaza dezvoltarea ariilor neuronale in care se desfasoara aceste procese.

- Ce sunt acelea "procese mentale superioare"?

- Cele fara de care omul nu poate desfasura aproape nici o activitate: atentia, motivatia, controlul comportamentelor si a emotiilor, capacitatea decizionala sau tot ceea ce inseamna functie de control, de guvernare a gandirii si a activitatilor umane.

Televiziunea dezumanizeaza deoarece conditioneaza reactii instinctive. Din punct de vedere neurologic, subjuga ratiunea si sentimentul instinctelor primare. Mecanismul este simplu de inteles: executivul creierului, unde sunt procesate actele enumerate anterior, este cel care controleaza comportamentele instinctive. Cercetarile ultimilor ani demonstreaza ca, atunci cand aceasta parte a creierului este vatamata, omul nu-si mai poate controla instinctul de hranire, instinctul sexual si agresivitatea. Acest lucru, arata neuropsihologul japonez prof. Ryuta Kawashima, are loc si in urma vizionarii. El a demonstrat experimental ca tinerii de astazi sunt violenti si-si pierd autocontrolul nu numai fiindca vad multa violenta pe micul ecran, ci pentru ca timpul petrecut in fata televizorului si a calculatorului le-a vatamat cortexul prefrontal.

- Cu alte cuvinte, televizorul ne strica creierul…

- Deja lucrul acesta a ajuns vizibil la multi dintre tinerii noii generatii. Dar cine sa mai ia aminte, in conditiile in care toata lumea este bulversata de bombardamentul mediatic la care este supusa? Ce parinte isi doreste sa ajunga copilul sau handicapat? Si, totusi, aceasta se intampla… Unii realizeaza ca din cauza vizionarii excesive, altii o iau ca pe un dat, putini sunt insa aceia care constientizeaza dintru inceput pericolul.

- Ma iertati ca insist, daca totusi ar fi vizionate emisiuni educative la televizor, efectele acestea nu ar putea fi inlaturate?

- Nicidecum, deoarece ele depind mai putin de natura mesajului, cat de timpul petrecut in starea de semihipnoza, de pasivitate mentala pe care o conditioneaza vizionarea. Ecranul TV, tehnologia video, printr-o multime de mecanisme, care sunt prezentate amanuntit in carte, distrug retelele neuronale sau cel putin nu le ingaduie sa se dezvolte.

De altfel, am citat in cartile scrise o multime de studii care demonstreaza ca nu exista educatie prin televizor. Televiziunea nu educa, ci conditioneaza. Nu se poate realiza un proces de invatare constienta prin televizor, insa putem fi usor manipulati prin acesta. Televiziunea are darul de a te face sa crezi ca esti foarte bine informat si extrem de destept. Realitatea? Nivelul de lectura si reflectie s-a redus extrem de mult. Ati cunoscut vreun om cu o cultura vasta formata in fata televizorului?

- Ati pomenit de tehnologia video. Oare si calculatorul trebuie inclus in aceasta discutie?

- Majoritatea mecanismelor tratate in carte vizeaza tot cea ce inseamna "cultura ecranului". Jocurile pe calculator sunt mult mai agresive decat programele de televiziune. De fapt, in mod paradoxal, programele destinate copiilor ating cel mai mare grad de nocivitate pentru dezvoltarea mintii acestora. Aici, rapiditatea schimbarii planurilor, agresivitatea si alte mecanisme violenteaza creierul uman mai mult decat o fac emisiunile dedicate adultilor.

- Ce insemnatate au toate acestea pentru viata religioasa a oamenilor?

- Inainte, copiii, chiar daca traiau la tara, se suiau in copaci sau erau toata ziua cu vacile pe camp, aveau posibilitatea sa-si dezvolte normal creierul. Multimea stimulilor si a incercarilor pe care le faceau posibile viata in natura favoriza dezvoltarea acelor abilitati necesare desfasurarii unei vieti religioase. Televiziunea, insa…! Cum oare se vor putea concentra la rugaciune acesti oameni formati in fata televizorului, care nu-si pot concentra nici macar cateva minute mintea pe o activitate oarecare? Cum vor putea sa se motiveze in sustinerea razboiului duhovnicesc oameni incapabili de a se motiva in gasirea unui scop in viata si in desfasurarea unei munci anume? Cum vor putea sa se infraneze, atata timp cat nu-si pot controla pulsiunile sexuale, mania sau agresivitatea?

- Si, totusi, nu ne lasati nici o sansa? Dumnezeu nu credeti ca poate interveni ca sa-i pazeasca pe copii de aceste influente nefaste?

- Cred ca nu este potrivit sa privim lucrurile in felul acesta. Noi stim ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, dar este o taina faptul ca Dumnezeu nu trece peste libertatea noastra. De altfel, un cunoscut parinte duhovnicesc a raspuns foarte ferm la aceasta intrebare: "Nu avem voie sa-L ispitim pe Dumnezeu". Omul are libertatea sa faca ceea ce doreste, iar asta inseamna ca Dumnezeu nu poate fi luat ca si acoperitor al greselilor noastre. Libertatea inseamna si sa suportam consecintele caderii. Daca facem ceva care ne strica sanatatea – creierul, in situatia noastra – sa nu ne asteptam ca Dumnezeu sa intervina in chip minunat pentru a ne vindeca de raul pe care ni l-am produs cu buna stiinta. Dumnezeu ne poate instiinta intr-un fel anume ca suntem pe o cale gresita, insa daca noi perseveram in rau vom primi ceea ce am cautat, caci, inca o data, aceasta este in fond efectul unei libertati prost intelese.

- Ce ar putea face parintii pentru a fi recuperate infirmitatile pe care spuneti ca le poate provoca vizionarea?

- Copiilor trebuie sa li se ofere acel mediu si acele experiente necesare varstei. Am acordat mai mult spatiu pe parcursul cartii "Efectele televiziunii asupra mintii umane" pentru intelegerea a ceea ce inseamna o buna stimulare a mintii copiilor. Altminteri, nu este nimic deosebit. Copiii au nevoie in primul rand de afectivitatea parintilor, trebuie sa li se vorbeasca, caci cuvantul mamei si al tatalui joaca un rol esential in largirea ariilor neuronale, atunci cand copilul se implica activ si personal in aceasta comunicare. Copiii au nevoie de natura, de efort fizic, trebuie sa se implice in jocuri care le stimuleaza imaginatia…

- Am vorbit pana acum numai despre copii. Adultii sunt in afara pericolului?

- Deloc. Numai ca la copii degradarea creierului este mult mai rapida si are un caracter preponderent structural, caci ei se afla in perioada de dezvoltare a mintii, pe cand la adulti afectiunile sunt mai mult de natura functionala. Insa si la adulti se produc, in timp, degenerari ale retelelor neuronale ale emisferei stangi si ale cortexului prefrontal. Si la ei se manifesta efectul hipnotic si cel de dependenta, si lor le slabeste memoria, atentia, motivatia sau alte abilitati mentale superioare.

- Ce putem face?

- In primul rand, trebuie constientizat fenomenul. Asociatia Americana de Pediatrie insista mult asupra limitarii timpului petrecut de copii in fata ecranului. Ei sustin ca, pana la doi ani, nicidecum nu trebuie lasat copilul la televizor, iar dupa, pe toata perioada varstei scolare, timpul de vizionare (televizor, calculator, video) nu trebuie sa depaseasca una sau cele mult doua ore zilnic. Alti neuropsihologi si specialisti in educatie din America sunt de parere ca pana la varsta de 5-6 ani copiii nu ar trebui sa se uite la televizor. Pentru adulti, ce sa spunem?… Este o problema de luciditate si de responsabilitate. Nu cred, si este o chestiune de bun simt, ca omul s-a nascut pentru a-si petrece o mare parte din viata in fata unui ecran.

Interviu realizat de Mariana Ienachescu

Material aparut in nr. 15 din “Familia Ortodoxa".

Sursa: http://www.familiaortodoxa.ro/2011/04/07/ce-face-televizorul-din-copiii-nostri/