O viata petrecuta in "linia intai" a bataliei pentru binele semenilor sai

Nici macar mintea nu poate opri scurgerea implacabila a timpului. Pentru oameni, intr-o acceptiune tacita, masura timpului propriu se suprapune identic pe drumul parcurs de-a lungul unei vieti, de la naste­re pana la trecerea in eternitate. Si mai este o masura pentru care fiecare, in functie de destin, vointa si chiar intamplare, suntem blamati sau apreciati, uitati sau periodic pomeniti: faptele. Adica, acele lucruri care, odata facute, inseamna ceva pentru sine, dar mai ales pentru binele semenilor si al comunitatii.

Judecand cu masura faptelor in stradania noastra de a omagia viata si cariera Omului care acum doua decenii a pus piatra de temelie la ceea inseamna azi Hofigal, chiar si sintetic, nu ne-ar ajunge doar cateva file. Pe cartea sa de vizita scrie simplu, Ing. chim Stefan Manea, Di­rector general al Hofigal Export-Import S.A. Parca prea simplu pentru cineva care nu numai de 20 de ani, ci de-o viata, a fost si este in linia intai a bataliei pentru bine­le neamului sau. Ultimele doua decenii au insemnat un salt peste propria stacheta de viata. Practic, a metamorfozat timpul si propriul crez "zidind" caramida cu carami­da, o citadela cu numele Hofigal, in creu­zetele careia Natura si puterile ei se trans­forma in sanatate.

"Spune-mi de unde vii, ca sa-ti spun cine esti"

Evident ca, in mod biologic si cronolo­gic, viata fiecaruia dintre noi, pentru ince­put, a presupus o venire pe lume (parinti, familie, copilarie si adolescenta). Referindu-ne la aceasta etapa din viata dlui Stefan Manea, cel mai veridic izvor de informatie si inspiratie l-am gasit in volumul intitulat "Cu Stefan Manea in imparatia plante­lor". autor fiind scriitorul diplomat - si tot­odata prietenul si consateanul sau - Petre Gigea Gorun. Cartea este o remarcabila fresca despre viata si personalitatea Direc­torului general al companiei Hofigal.

Na­ratiunea subtila, dar in acelasi timp dina­mica, evoca drumul, destinul si implinirile sale fiind, in mod sugestiv, strans legata de evenimentele istorice, sociale si politi­ce derulate concomitent cu fiecare faza si etapa din viata sa.

Din capitolul "Copilaria si adolescenta" aflam ca:

"In ziua de 6 iunie 1937, ora 8.30, in casa iui Eleonora si Aurel Manea, a venit pe lume un baiat, pe care i-au botezat Stefan. Era o zi de Duminica la care se praznuia o mare sarbatoare crestineas­ca si anume "Rusaliile" sau "Pogorarea Sfantului Duh"... In comuna Goicea Mare, nasterea unui copil este un fenoment sarba­toresc atat pentru mama si barbatul ei, dar si pentru parintii acestora, a rudelor apropiate, a vecinilor, cat si pentru locuitorii din sat...

Cand copilul a venit in universul pamantean, moasa a strigat bucuroasa: este balat! Nasa s-o dus in graba la Aurel tatal copilului, care fiind carciumar avea deja clienti asezati la mese... ia aflarea vestii, acesta a spus: Sa traiasca! Sa-l dea Dumnezeu zile multe si numai bucurie si toate cele bune. Apoi, adresandu-se celor prezenti la mese le-a spus: Un rand la toti, in sanatatea copilului...Aurel Manea, tatal lui Stefan Manea, era robit muncii, atat la camp cat si la carciuma unde era proprietar. Pe Stefan l-a pus la treaba de mic, sa aiba grija de animale, sa merga la moara unde macinau grau si porumb pentru casa si alte treburi gospodaresti ale campului, mereu spunandu-i: Ca sa ajungi om, sa fi cineva, trebuie sa muncesti. Numai asa vei razbate fn viata.

El dorea ca pe Stefan sa-l dea sa invete o meserie si nu l indemna prea mult sa piarda timpul cu cartile. De aceea Stefan citea carti pe furis, pe camp, cand pazea vitele. L-a primit la scoala cand nici nu implinise 6 ani, fiind cel mai tanar din clasa intai, fapt ce a facut ca la 24 de ani sa fie inginer, iar la 29 de ani director al unei intreprinderi bucurestene".

Perfectiunea sau "imperfectiunea" unui sacrificiu

Dupa absolvirea Liceului "Fratii Buzesti" din Craiova, drumurile vietii si ale tineretii il poarta pe Stefan Manea spre amfiteatrele Facultatii de Chimie Industriala din Bucuresti, Sectia Chimie organica, pe care o absolva in 1961. Nu stim daca nu inca de pe atunci, tanarul student deja, pe o planseta imaginara si intr-un laborator ideatic, impletea cunostintele proaspete ale materiilor studiate cu experienta copilariei (o experienta a basmelor din batrani, a pragmatismului taranului roman si nu in ultimul rand, a descoperirii naturii pas cu pas, la ea acasa, adica pe pasunile, campurile si crangurile satului natal). Daca nu atunci, sigur acum 20 de ani, din aceste experinte si din altele venite din diferitele incercari ale vietii, s-a concretizat lunga lista de produse naturale pe care le fabrica astazi Hofigal S.A. Dar nu ne grabim sa incheiem aici succinta noastra evocare a unei cariere profesionale de peste jumatate de veac.

Una dintre marile provocari ale vietii pentru Stefan Manea a fost investirea sa in functia de director general la Combinatul Chimic din Giurgiu. Era inca tanar. E greu ca astazi cineva sa-si imagineze, sau sa-si mai aduca aminte ce insemna pe vreme aceea sa conduci un obiectiv de importanta nationala, un obiectiv de care depinde insasi soarta si existenta unui oras. A fost o munca de Sisif, a fost o provocare, o pasiune? Probabil din toate cate putin.

Pentru ca tanarul inginer Stefan Manea a luat-o de la cota 0. Adica, de la alegerea terenului, plantarea primului pilon (au fost cam peste 80.000 in final), pana la productia specifica. Nu e de neglijat sa aflam ca acest combinat a avut peste 23.000 de angajati, o productie numai la export in valoare de 15 milioane de dolari, ca dispunea de o cale ferata proprie cu peste 600 de vagoane si 5 locomotive.

Avand in vedere importanta strategica a acestui obiectiv, insusi Nicolae Ceausescu a fost prezent acolo de 17 ori. Combinatul i-a "mancat" 13 ani din viata. Adica din 1975 pana in 1988. Sunt 13 ani in care Stefan Manea a trebuit sa fie prezent zi si noapte. Putea parasi orasul Giurgiu numai daca trebuia sa plece in strainatate sau cu aprobarea ministrului Chimiei. Fara sa vrea, familia nu mai era o prioritate.

Viata personala trebuia sa mai suporte inca o amanare. "M-am obisnuit cu aceasta stare de lucruri (avea sa-i marturiseasca mai tarziu, vorbind despre acele vremuri, scriitorului Petre Gigea Gorun). Mi s-a parut ca aceasta este chiar o normalitate. Desi era un sarificiu personal nu m-am plans niciodata, eram prezent non-stop, zi si noapte, inclusive in zilele de sambata si duminica. In combinat era, totusi, o situatie plina de pericole, fiind produse toxice. Jumatate din populatia orasului Giurgiu, lucra acolo. Aveam deci o mare responsabilitate."

De altfel, Giurgiu era o „consecinta" a altor anterioare functii si mari responsabilitati: in perioada 1962-1968 isi face "ucenicia" de conducator, fiind Sef de sectie la Uzina de medicamente Bucuresti. Titlul de Director general, denumire generica de care nu poate "scapa" nici astazi, la mai bine de sapte decenii de viata, a venit odata cu investirea sa, in anul 1968, in aceasta functie, la Uzina bucuresteana de medicamente BIOFARM.

Pentru multi dintre noi notiunea de sacrificiu capata alte dimensiuni, mai ales cand e vorba de interesul si binele personal. Au fost insa, de-a lungul timpului, oameni care au iesit din existenta fireasca si banalul cotidian si si-au asumat, uneori chiar cu pretul suprem, sacrificiul de a face ceva care sa dainuie si sa aduca bucurie si bunastare celorlati. Din acest "soi" uman face parte Stefan Manea.

Altfel, cum ai putea sa explici faptul ca, dupa o lunga si agitata viata profesionala, in aprilie 1990, intr-o situatie nationala destul de confuza din punct de vedere politic, social si economic, se "aventureaza" cu un minim de capital si pune bazele unei societati pe actiuni cu profil si obiective care erau unice in Romania.

Si iata ca ambitia sa din copilarie de a „iubi cartea", dorinta sa de a fi mai mult decat ar fi vrut tatal sau, dar si acel misterios imbold (care unora dintre noi le pune aripi si ii indeamna la "zbor" spre marile impliniri) l-au ajutat pe Stefan Manea sa creeze si sa dezvolte o companie recunoscuta a fi azi liderul produselor naturale din Romania. Nu stim daca pentru domnia sa este mult sau este putin.

Stim ca are acelasi ritm de munca si de viata ca si in perioada tineretii, judecand dupa orele petrecute la birou, in laboratoarele de cercetare, pe fluxul de productie, in serele si terenurile cultivate cu plante medicinale si aromatice, in emisiunile radiofonice si cele transmise la tv., in campaniile de educare si prevenire medicala, in simpozioane si conferinte stiintifice interne si internationale etc.

Potrivit filozofiei sale de viata, in deplin acord cu dictonul "Omul trebuie sa traiasca in armonie cu Natura" si mai ales cu eminescianul "Natura nu minte niciodata", dincolo de existenta destul de agitata a unui manager, Stefan Manea si-a asumat si rolul de activist social in lupta cu tot ceea ce este toxic si nesanatos, promovand spre binele nostru, al tuturor, binefacerile plantelor. Este in continuare in "linia intai" nu se lasa doborat de nimic, are un crez si un destin:

BINELE SEMENILOR SAI!

MIHAI CHIREA
GABRIELA VLASCEANU

 
Sursa: Revista HOFIGAL - Natura si Sanatate - Nr. 22, numarul 22 din 1 5, 2010 - Aprilie 2010 - Mai 2010