Otrava din vaccinuri
Datorita substantelor pe care le contin, vaccinurile intoxica organismul, cu urmari grave in timp.
Daca vaccinurile nu ar fi fost considerate de-a lungul timpului, prin renumele pe care l-au capatat, o adevarata "vaca sfanta", buna de muls, nu ar fi fost posibila folosirea indelungata a unor substante neurotoxice folosite drept conservanti precum mercurul, fara ca sa fie necesar.
De ce? Doar fiindca asa a fost dintotdeauna si poate fiindca nimeni nu a pus la indoiala "siguranta" unor preparate cu un trecut istoric atat de cunoscut. ("Lob der Krankheit", Bert Ehgartner, 2008, p. 175).
1.) Mercurul din vaccinuri
a.) Generalitati
Mercurul s-a folosit pentru prima data de catre medicul Girolamo Fracastoro din Verona - colegul medicului german Paracelsius – in terapia sifilisului. Tratamentul era cumplit, pacientii aveau dureri foarte mari, fara ca sa poata fi insa salvati de aceasta boala venerica.
Majoritatea mureau de sifilis sau ramaneau cu sechele nervoase ( tremor accentuat, etc). Insusi Fracastoro, in anul 1546, atrage atentia asupra pericolului mercurului, dar fara rezultat. Pana in sec XX, cand se descopera antibioticele, mercurul ramane ca tratament de baza in tratarea sifilisului.
Folosirea mercurului in componenta vaccinurilor devine un obicei incepand cu sec XX : in anul 1930 Compania Farmaceutica Eli Lilly din SUA foloseste pentru prima data Thiomersal pentru fabricarea vaccinului antidifteric.
Un procent de 49,6 % din aceasta substanta contine mercur organic, neurotoxic. Pe vremea aceea vaccinurile nu erau individualizate, ci erau tinute in recipient mai mari, de unde medicul folosea cat era necesar, dupa care se stocau in continuare in frigider. De aceea era nevoie de un conservant. Ori mercurul, datorita toxicitatii lui apara vaccinul de bacterii si mucegaiuri.
S-a luat aceasta masura fiindca in anul 1928, imediat dupa vaccinare, au murit 11 copii. Desi a fost clar pentru cei de la compania Eli Lilly ca si noul conservant va putea fi periculos pentru organism, au continuat sa creada ca o doza mai mica de mercur nu ar putea fi toxica pentru sistemul nervos. Aceasta eroare a dus la folosirea timp de zeci de ani a mercurului drept conservant pentru majoritatea vaccinurilor.
Doar vaccinurile care contin virusuri vii precum vaccinul antipoliomielitic si antirujeolic nu au mercur, deoarece acesta ar distruge virusurile. (ibidem, p. 176-178).
In tot acest timp s-au auzit multe voci care atentioneaza asupra pericolului pe care il reprezinta mercurul din vaccinuri, fiind o adevarata otrava pentru nervi. Doar la mijlocul anilor '90, Directiile de Sanatate din SUA, in urma unor studii legate de efectul mercurului asupra organismului, constata ca Thiomersalul reprezinta o reala problema pentru sanatate.
Deoarece numarul vaccinurilor s-a triplat intre anii 1980-2000, a crescut mult si doza mercurului folosit la prepararea lor, depasind cu mult doza maxima acceptata de catre OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) si de EPA (Environmental Protection Agency) din SUA. Un bebelus de 5 kg nu poate primi o doza mai mare de 34 micrograme de mercur, conform EPA si 159 micrograme conform OMS-ului (mult mai "ingaduitor").
Un sugar care primeste toate vaccinurile prescrise in primele 14 saptamani de viata, aduna in organism o cantitate de 187,5 micrograme de mercur. Ori aceasta intoxicare a organismului are loc tocmai in perioada cand se dezvolta sistemul nervos al copilului, de altfel foarte sensibil in aceasta faza.
Pericolul cel mai mare s-a constatat la copiii nascuti inainte de termen, cu o greutate mai mica decat normal. O lucrare arata ca este de ajuns vaccinul antihepatitc B care, administrat unui sugar mic, depaseste de 10 ori doza de mercur acceptata de catre EPA. (Stajich GV et al."Iatrogenic exposure to mercury after hepatitis B vaccination in preterm children", J. Pediatr 2000; 136: 679-81.)
Oficialitatile din SUA nici atunci nu au tras concluzia corecta ca ar trebui exclus mercurul din toate vaccinurile pentru sugari. In vara anului 1991, atrag atentia producatorilor de vaccinuri ca de acum incolo sa nu mai introduca Thiomersal in noile vaccinuri, cele din stoc fiind folosite insa in continuare!
Acelas lucru l-au facut din pura comoditate si cei din Uniunea Europeana... In consecinta, doar din anul 2001, au inceput sa apara pe piata vaccinuri pentru sugari, fara sa contina Thiomersal. Cel mai greu s-a realizat acest lucru cu vaccinurile contra gripei.
Dar chiar si azi se mai pot produc vaccinuri cu Thiomersal, in special cele care au un termen de folosinta mai indelungat. Conform recomandarilor exprese ale OMS-ului, se mai fabrica vaccinuri care contin Thiomersal.(ibidem, p. 179, Lob der K.)
b.) Actiunea Thiomersalului:
Actiune alergica: toate vaccinurile care contin Thiomersal provoaca reactii alergice. Cel mai alergizant vaccin folosit recent care a "sensibilizat aproape intreaga Austrie" (Wolfgang Maurer, Wien), a fost cel contra Boreliozei provocat de intepatura de capusa.
Sindromul de hiperactivitate (ADHD)
Oameni de stiinta fac legatura si intre Thiomersal si Sindromul ADHD. Cazurile aparute depasesc cu mult pe cele de autism.
Aproximativ 5% dintre copiii nascuti/an sufera de acest sindrom, numit in Germania si "Zappelphilipps" iar 1-2 copii dintr-o clasa au acest sindrom. Situatia e si mai grava in SUA unde 9% dintre copii cu varsta cuprinsa intre 8 si 15 ani sufera de ADHD. " (Froehlich TE et al. "prevalence, recognition and treatment of Attention – Deficit/Hyperactivity Disorder in a national sample of US children ", Arch Pediatr Adolesc Med 2007; 161(9):857-864.) 1/3 din acesti copii (2, 4 milioane) necesita medicamente iar alti 1/3 iau medicamente "la nevoie".
Psihologii trateaza acesti copii prin intermediul unor "terapii comportamentale". Medicamentul cel mai folosit este Ritalin care la adulti este folosit ca antidepresiv. La copii regleaza secretia crescuta dopaminergica din creier, ii linisteste si le creste posibilitatea de a se concentra mai bine si de a fi atenti la lectii. Dar ce efect pot avea pe termen lung aceste medicamente, nu este cunoscut iar o vindecare a sindromului nu va fi posibila.
Autism
S-a observat o legatura intre dozele crescute de mercur la sugari si cresterea accelerata a cazurilor de tulburari neurologice, in special autism. Cand in anul 1943, psihiatrul Leon Kanner de la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, descrie primele cazuri de autism la copii, Thiomersalul era folosit deja de un deceniu ca si conservant la fabricarea vaccinurilor. (ibidem, p. 180-181), insa nu era inca studiata toxicitatea lui nervoasa.
Acesta este motivul pentru care Leon Kanner credea ca autismul este provocat in special de proteinele animale din vaccinuri. Ulterior se va demonstra ca nu doar aceste proteine straine poarta "vina" ci si substantele toxice precum mercurul si aluminiul din vaccinuri sunt in stare sa provoace autismul la copii. E adevarat ca la toti copiii cu autism exista, ca si la cei cu alergii sau cu boli autoimune, un substrat genetic, o predispozitie innascuta spre aceste boli.
De mult insa nu se mai cauta cauza autismului la o "gena defecta". Este nevoie de un "factor extern" (trigger) care sa provoace boala. Este posibil ca acest "trigger" sa fie Thiomersalul. Ca urmare trebuie studiata reactia particulara la vaccinuri a acestor copii (incepand de la nastere!) care au o predispozitie genetica, ori noi cautam doar gena, si asta prea tarziu, cand deja s-a instalat boala.
Studii arata ca "explozia" cazurilor de autism din SUA a avut loc intre anii 1987- 1992, cand au fost introduse noi vaccinuri la sugari, cu un continut in mercur de 3 ori mai mare." (Newschaffer Cj et al. National autism prevalence trends from United States special education data ", Pediatrics 2005;115: 277- 282). Ca urmare ar trebui studiata aceasta reactie particular.
Studii care atesta legatura dintre mercur si autism
Au aparut tot mai multe studii legate de efectul toxic al mercurului asupra sistemului nervos al copilului. Oamenii de stiinta au cerut parintilor "smocul de par" al bebelusilor pentru a efectua studii toxicologice. (ibidem, p. 183). Ce s-a constatat a fost pentru inceput un paradox pentru toti: in parul copiilor sanatosi cantitatea de mercur era de 8 ori mai mare decat la cei cu autism! (Homes AS et al. "Reduced levels of mercury in first baby haircuts of autistic children ", International Journal of Toxicology 2003;22: 277-285).
Cu cat autismul era mai grav, cu atat cantitatea de mercur din par era mai mica. Acest lucru demonstreaza faptul ca acesti copii cu autism nu pot elimina mercurul din organism, nici prin urina si nici prin par. In schimb acesta se acumuleaza in organism.
O serie de studii arata ca toti copiii cu autism au o concentratie mult mai mare de metale grele in organism decat cei sanatosi. (Nataf R. et al. "Porphyrinuria in childhood autistic disorder : Implications for environmental toxicity",Toxicology and Applied Pharmacology 2006;214:99-108).
Administrand copiilor cu autism medicamente care elimina metalele grele, mercurul era depistat imediat. Nivelul merucurului eliminat prin urina era de 3 ori mai mare (pana la 6 ori) la copiii cu autism fata de copiii sanatosi luati in studiu. Acesta provine probabil din Thiomersalul continut in vaccinuri. (Bradstreet J et al. "A case – control study of mercury burden in children with autistic spectrum disorders ", Journal of American Physicians and Surgeons 2003 2003; 8: 76-79).
Martha Herbert, medic specialist in neurologie infantila la Universitatea Harvard a cautat o explicatie. Studiind creierele acestor copii bolnavi de autism, a constatat ca greutatea lor este mult mai mare decat normal. Cauza poate fi un exces de metale grele care la randul lor provoaca inflamatii si infectii cerebrale. (ibidem, p. 184).
Se poate vorbi de o adevarata epidemie cu autism in SUA. Chiar si CDC (Centrul de control al bolilor din SUA) a facut o statistica: daca in anii '70 se inregistra 1-2 cazuri la 10 000 de copii, la inceputul noului mileniu, 1 copil din 166 sufera de autism. Baietii sunt mai frecvent afectati: unul din 60, pe cand fetitele mai rar: una din 250.
Desi oficialitatile recunosc gravitatea situatiei, ei considera in continuare ca nu se stie exact cauza si ca doar mercurul din vaccinuri nu ar putea fi responsabil de acest lucru, deoarece omul ingera acest metal din diferite alimente (spre exemplu peste) intr-o cantitate mult mai mare decat exista in vaccinuri. Dar se trece cu vederea ca este o diferenta foarte mare intre mercurul continut in alimente si cel din vaccinuri.
Thomas Burbacher, profesor la Facultatea de la Washington, Seattle, specializat in Medicina Muncii si a Mediului, a facut cercetari pe maimute, studiind efectul mercurului alimentar si a celui din vaccinuri asupra sistemului nervos. In vaccinuri mercurul din Thiomersal se afla sub forma de etil-mercur iar in alimente sub forma de metil-mercur. Acest aspect foarte important nu a fost deloc studiat zeci de ani, deoarece se considera ca mercurul din vaccinuri este rapid eliminat din organism.
Unde s-a gresit? Eliminarea din sange nu inseamna si eliminarea din organism. Metalele grele dispar din sange dar ele se pot depune in organe! Profesorul Thomas Burbacher a contstat urmatorul lucru: etil-mercurul din vaccinuri nu se mai gasea in sange deja dupa 8,5 zile de la vaccin, in schimb metil-mercurul din alimente disparea din sange mai tarziu, doar dupa 21,5 zile. S-ar zice ca intr-adevar mercurul din vaccin se elimina mai repede decat cel din alimente.
Dar calea de eliminare a mercurului in cele doua situatii, era diferita: mercurul din alimente (metil-mercur) se elimina preponderant prin scaun si bila si se regaseste in creier doar intr-un procent de 10%, ca mercur anorganic (mai putin toxic). Mercurul din vaccinuri (etil-mercur) se elimina astfel: o parte prin urina si o alta parte trece din sange in creier, transformat in mercur metalic, intr-un procent de 71% (foarte toxic!)
A observat de asemenea ca eliminarea mercurului metalic din creier se face de cateva ori mai incet decat din sange. Acesta este si motivul pentru care mercurul toxic se stocheaza in creier. (Burbacher TM et al. "Comparision of blood and brain mercury levels in infant monkeys exposed to methylmercury or vaccines containing thiomersal", Environmental Health Perspectives, published online 21. April 2005).
Institutul de Medicina din SUA - una dintre cele mai inalte Instante Medicale -, a recunoscut o posibila legatura de ordin "biologic" intre mercurul din vaccinuri si tulburarile neurologice. (Institute of Medicine "Immunization Safety Review – Thimerosal – containing vaccines and neuro-developmental disorders ", The National Academy of Sciences 2001). Dar 3 ani mai tarziu expertii considera ca nu exista o astfel de legatura si ca nu mai este nevoie de alte studii. Dr. Thomas Burbacher in schimb considera ca este ciudata o astfel de atitudine, avand in vedere ca nu se cunoaste aproape deloc efectul toxic al Thiomersalului asupra unui sistem nervos aflat in stadiu de dezvoltare si de maturizare.
Este vorba totusi de o substanta toxica care se injecteaza la milioane de sugari si la ora actuala. El isi incheie articolul astfel: "metil-mercurul nu este substanta de referinta corecta prin care se poate studia si cunoaste efectul toxic al mercurului asupra sistemului nervos uman (...)." (ibidem, p. 187).
Astfel de voci au ramas in minoritate. Cele mai multe studii epidemiologice in acest sens s-au facut in Danemarca unde s-a interzis folosirea Thiomersalului la vaccinuri inca din anul 1992. (Madsen KM et al. "Thiomersal and the occurrence of autism : Negative ecological evidence from Danish population- based data", Pediatrics 2003; 112: 604- 606).
Renuntarea la vaccinuri cu Thiomersal, dar nu de tot...
Dupa ce a fost facuta public descoperirea unui control de rutina conform caruia s-a descoperit un exces de mercur in organismul sugarilor vaccinati cu Thiomersal, Oficialitatile au reactionat in sfarsit si au pus la dispozitie bani suficienti pentru a studia acest mercur cu care s-au vaccinat pana acum sugarii si ce efect a avut el. Studiile lui Burbacher, care dateaza deja din anul 2005, sunt luate in considerare doar acum.
Ca urmare, OMS-ul interzice de acum incolo folosirea Thiomersal-ului la fabricarea vaccinurilor, dar numai in tarile industrializate, pe cand in tarile in curs de dezvoltate il recomanda in continuare...(ibidem, p. 189).
Situatia OMS-ului nu era una tocmai usoara. Trebuia sa aleaga. Pe de o parte, crestea numarul de asociatii de parinti cu copii autisti care acuzau producatorii de vaccinuri de greselile lor fatale (si era de inteles ca va fi vorba de sume mari legate de procese iminente), iar pe de alta parte Industria Farmaceutica ameninta ca se va retrage de tot din productia de vaccinuri daca nu va fi aparata de Lege.
In aceeasi situatie era si Știinta Medicala. Era insa imposibil sa te intorci in trecut si sa recunosti ca Medicina a gresit atata timp... Un nou studiu despre legatura dintre mercur si tulburarile nervoase trebuia de asemenea evitat. De aceea exista acest compromis de a produce in continuare vaccinuri cu Thiomersal, dar numai pentru anumite tari...(Ibidem, p. 191-192).
2.) Aluminiul din vaccinuri, numit "micul secret murdar" al imunologilor
a.) Daca in cazul mercurului se stia cu siguranta ca "datorita toxicitatii lui era folosit in vaccinuri drept conservant iar in cazul unei contaminari cu bacterii sau ciuperci trebuia de la bun inceput sa le taie pofta ", adica sa le distruga, nu acelasi lucru se poate spune despre aluminiu care este " un metal greu ce se gaseste in 2/3 dintre toate vaccinurile de pe piata si despre efectul caruia nu se stie practic nimic, dar fara de care vaccinul pur si simplu nu functioneaza." ( "Lob der Krankheit", Bert Ehgartner, 2008, p. 192-193).
Charles Laneway Jr., Imunolog la Universitatea Yale de la New Haven, denumeste aluminiul din aceste motive drept "dirty little secret" (micul secret murder) al imunologilor. ( Charles Janeway Jr., "Approaching the asymptote" Evolution and revolution in immunology", Cold Spring Harb Symp Quant Biol 1989; 54 Pt 1 : 1-13);
b.) Folosirea aluminiului drept adjuvant (de la latinescul adjuvare = a sprijini) in vaccinuri, are un istoric la fel de lung ca si mercurul. Deja in anul 1931 isi publica Alexander Thomas Glenny descoperirea noului vaccin antidifteric pentru care foloseste ca adjuvant aluminiul.
Cu toate ca a trecut atata timp de cand este utilizat acest metal toxic la fabricarea vaccinurilor, nu se cunoaste practic mecanismul lui de actiune (Lob der Krankheit, p. 193);
c.) In anul 2006 apare pentru prima data un articol scris de catre imunologul scotian James M. Brewer, intitulat "Cum functioneaza adjuvantii din aluminiu?" (James M. Brewer " (How) do aluminium-adjuvants work?", Immunology Letters 2006;102:10-15).
In articol el isi exprima mirarea ca, desi aluminiul este folosit de peste 70 de ani ca adjuvant, nu se cunoaste aproape nimic despre reactia chimica dintre acesta si antigenul din vaccinuri si nu exista nici studii legate de efectul biologic al aluminiului in organism. Sigur este doar faptul ca aluminiul creste raspunsul imun al organismului la antigenul din vaccin. Acest lucru se realizeaza prin mai multe mecanisme.
In primul rand antigenul se leaga de adjuvant si este blocat in felul acesta prin efectul de depozit. De aici antigenul se elibereaza incet si astfel un numar mai mare de celulele imune vine in contact cu antigenul, raspunsul imun fiind mai amplu (prin intermediul macrofagelor, celulelor dendritice si a limfocitelor). (ibidem, p. 193). Rolul folosirii adjuvantului este de a amplifica efectul imun impotriva antigenului, fara a induce insa si o reactie imuna impotriva lui insusi. Dupa aceea adjuvantul ar trebui sa fie eliminat din organism.
Pana aici este teorie... Dar experienta arata ca pana la ora actuala s-au folosit aproape in exclusivitate saruri anorganice, greu dizolvabile, care elibereaza destul de greu antigenul. Cele mai folosite sunt sarurile de aluminiu sub forma de fosfat de aluminiu si hidroxid de aluminiu.
Avantajul aluminiului este ca favorizeaza o productie mare de anticorpi, deci imunitatea plasmatica (specifica, formatoare de anticorpi), dar nu si imunitatea celulara (generala,cu implicarea limfocitelor T).
Exista vaccinuri care nu necesita adjuvanti, cum ar fi vaccinurile cu virusuri vii (antirujeolic, etc), deoarece au suficienta "putere" ca sa induca o imunitate. Virusurile vii sunt deci proprii lor adjuvanti. Dar si vaccinurile cu virusuri omorate nu necesita de obicei adjuvanti , putand provoca o imunitate suficienta. In schimb vaccinurile care contin doar "particole dintr-o bacterie" sau "proteine antigenice de suprafata", nu pot induce o imunitate suficienta si necesita folosirea adjuvantilor, a sarurilor de aluminiu.
d.) Sarurile de aluminiu provoaca o infectie la locul injectiei care va fi un semnal de alarma pentru sistemul imun;
e.) Sistemul nostru imun reactioneaza uneori intr-un mod cu totul neasteptat, cum nu si-l doresc imunologii. Este stiut faptul ca aluminiul provoaca deseori reactii alergice si chiar boli autoimune. Nu sunt de neglijat nici reactiile locale, provocate de aluminiu, fiind uneori foarte greu vindecabile.
Sarurile de aluminiu se dizolva greu, ramanand o iritatie locala care provoaca mult timp dureri la locul injectiei. Cu toate acestea imunologii nu au gasit nici pana la ora actuala o alternativa mai buna pentru aluminiu.
O alternativa ar fi doar mercurul...un alt impediment. De aceea institutiile oficiale prefera sa nu faca studii care sa descopere adevaratele efecte ale aluminiului in organism. Producatorii de vaccinuri sunt cu atat mai putin interesati ca sa initieze astfel de studii, periclitandu-si vanzarea produselor atat de profitabile (ibidem, p. 194);
f.) Yehuda Shoenfeld de la Centru de Boli autoimune de la Universitatea din Tel Aviv a publicat o serie de lucrari legate de cauzele acestor boli si a organizat un Congres in 2006, la care s-a luat in discutie si potentialul risc al vaccinurilor. El a prezentat modalitatile prin care vaccinurile pot provoca o autoagresiune si in consecinta boli autoimune. (Moshe Tishler, Yehuda Shoenfeld "Vaccination may be associated with autoimmune diseases ", IMAj 2004:6:430-432) si (Vered Molina , Yehuda Shoenfeld "Infection , vaccines and other environmental triggers of autoimmunity", Autoimmunity 2005;38(3):235-245).
In centru se afla un mecanism denumit "mimare moleculara": molecule aflate la suprafata antigenelor seamana sau pot fi chiar identice cu molecule proprii organismului. Poate fi o tactica a antigenului dar poate fi si o pura intamplare. Devine insa o problema atunci cand sistemul nostru imun reactioneaza si ataca celulele proprii.
Asa se dezvolta boala autoimuna. Aici intra uneori in actiune si aluminiul care pacaleste sistemul imun si orienteaza celulele imune catre niste proteine moarte, oarecare, ale organismului si care nu sunt de pe suprafata unor antigene din vaccinuri. Atunci apare pericolul ca celulele imune sa reactioneze impotriva propriilor celule.
Un exemplu concret: un grup de cercetatori de la Universitatea pentru Cercetare Vancouver din Canada au studiat efectul adjuvantilor din vaccinuri pe cobai. ( Petrik MS et al. "Aluminium adjuvant linked to gulf war illness induces motor neuron death in mice", Neuromolecular Med 2007;9(1):83-100). Studiul s-a realizat in special pentru a cauta cauzele bolii denumita apoi "Sindromul razboiului din Golf", de care au suferit mii de soldati care au luptat in primul razboi din Golg ( 1990-1991). Cauza suferintei nu erau nici armele cu Uraniu folosite la razboi si nici gazele neurotoxice din Irak, ci programul foarte sofisticat de vaccinare aplicat acestor soldati inainte de plecarea lor in Golf. Una din dovezi a fost aparitia sindromului, atat la soldatii plecati in Golf cat si la cei care nu au mai plecat la razboi si au ramas acasa, dar care au fost cu totii vaccinati.
Cele mai grave simptome au fost cele nervoase, cu grave leziuni neuro-musculare (ex. Sindromul Lou Gehrings = A.L.S.)
Soldatii francezi, nefiind tratati cu astfel de vaccinuri, nu au suferit de sindromul razboiului din Golf. ( p. 197, Lob der K.).Oamenii de stiinta din Canada au studiat atunci efectul aluminiului continut in aceste vaccinuri pe doua loturi de cobai: la primul lot s-a injectat o cantitate de aluminiu identica, raportata desigur la greutatea lor, iar la al doilea lot (martor) s-a injectat o solutie apoasa, neutra. S-a observat o diferenta esentiala in ceea ce priveste forta musculara, ea fiind scazuta la jumatate la cobaii vaccinati cu aluminiu.
De asemenea s-a mai observat si o scadere accentuata a memoriei la acesti cobai. La analiza celulelor nervoase din creier si maduva spinarii, s-a constatat un adevarat dezastru. In centrele nervoase din creier care au un rol esential in coordonarea miscarilor si in controlul muscular, au murit un procent de pana la 35% dintre neuroni, iar un alt numar mare de neuroni din creier si maduva spinarii erau pe cale de distrugere.
Autorii remarca ca: "hidroxidul de aluminiu a provocat tulburari de mers si de comportament, observandu-se prezenta unui numar mare de neuroni aflati in apoptoza (stadiul premergator mortii) in diferite regiuni ale sistemului nervos central si un mare numar de neuroni motori distrusi din maduva spinarii. " (ibidem, p. 198). Oamenii de stiinta canadieni au prezentat cu aceasta ocazie si multe alte studii facute pe oameni si animale care arata efectul dezastruos al sarurilor de aluminiu pentru sanatatea omului, prin activarea nu doar a bolilor nervoase, ci si a bolilor autoimune si a diferitelor alergii.
Ei atentioneaza mai ales asupra pericolului pe care il reprezinta aluminiul din vaccinuri pentru sugari: "utilizarea in continuare a adjuvantilor cu aluminiu in diferite vaccinuri (hepatitic A si B, DTP = diftero-tetano-pertussis, etc.), va putea avea repercusiuni grave pentru sanatate pentru un timp indelungat.
Pana nu se vor face studii despre siguranta vaccinurilor, si anume studii de control pentru o perioada lunga in care sa se studieze efectul lor asupra sistemului nervos, multi dintre cei vaccinati se vor putea imbolnavi...."
Se pune inevitabil intrebarea daca riscul vaccinurilor nu este cu mult mai mare decat boala care trebuie prevenita.
Din pacate, spun oamenii de stiinta canadieni, nu au primit nici o cerere legata de astfel de studii de la producatorii de vaccinuri sau alte firme farmaceutice. Studiile lor au fost finantate de catre doua firme particulare de cercetare din Canada. (ibidem, p.198-199).
Dr. Christa Todea-Gross,
1.12.2010, Cluj-Napoca
Sursa: PentruViataCluj.ro/vaccinuri-inutile-si-periculoase/53-otrava-din-vaccinuri
Informatii utile:
- VACCINURILE: PREVENTIE SAU BOALA? - O noua patologie pediatrica - Dr. Christa Todea-Gross - Editura Christiana - 2012 (prima editie)
- Indrumarul medical si crestin despre viata al Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania - Dr. Christa Todea-Gross, Preot prof. dr. Ilie Moldovan - Editura Renasterea - 2008 (prima editie)
- DEZVALUIRI SOCANTE despre doctorii Ginecologi, Endocrinologi... Avort, Metode Anticonceptionale, Contraceptive, Sterilet, Prezervativ, HPV. Sindromul Post-Avort.Consiliere pre si post avort - Dr. Christa Todea-Gross - Cluj 9 Dec. 2008, Oradea 27 Feb. 2009 - AdevarulDespreAvort.ro
|
