Hiperactivitatea transformata in avantaj

Din ce in ce mai multi copii sunt hiperactivi, insa prea putini parinti recunosc acest lucru, mai ales pentru ca in urma cu cativa ani s-a facut multa reclama negativa sindromului hiperkinetic cu deficit de atentie (ADHD). Insa hiperactivitatea nu ar trebui sa sperie pe nimeni, nici macar pe parintii copiilor hiperactivi.

Interviu cu psihologul Diana Stoian, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii "Meditatii pentru parinti"

D: In primul rand, parintele unui copil hiperactiv trebuie sa il invete o lege de baza, pe care acesta sa o urmeze toata viata, si anume sa termine tot ce incepe!

De exemplu, un copil hipeactiv poate incepe sa se joace cu un puzzle, insa la un moment dat renunta si incepe sa construiasca ceva din Lego, renuntand insa repede si la aceasta activitate pentru a se juca cu masinutele. Intr-o astfel de situatie, parintele trebuie sa incurajeze comportamentul de finalizare a sarcinii, indemnandu-l pe copil sa termine puzzle-ul, ghidandu-l pentru a-l finaliza, apreciind, la final, lucrul realizat si laudandu-l pe copil.

Este important ca cel mic sa invete ca ceea ce lasa in urma sa fie finalizat. Asta nu inseamna ca trebuie sa se concentreze pana la final pe o sarcina anume, pentru ca ii este greu. Nu este insa nimic rau in a alterna activitatile, inclusiv temele, dearece aceasta modalitatesatisface nevoia copilului de noutate si de alternanta si ajuta, de multe ori, la o mai buna rezolvare a sarcinilor.

Cu hiperactivitatea se asociaza, insa, si alte probleme: deficitul de atentie (intotdeauna; nu exista ADHD fara deficit atentional). Hiperactivitatea in sine, adica aceasta incapacitate de a sta locului pentru o perioada lunga de timp, se reflecta in incapacitatea de a-ti concentra atentia pe o perioada lunga de timp.
Incapacitatea de a sta locului sau "nevoia de a se foi" se recunoaste usor la un copil, atat la gradinita, cat si la scoala: copilul hiperactiv are tendinta sa se ridice de pe scaun, sa scape pixul pe jos pentru a fi nevoit sa se aplece si sa le ridice, tinde sa se intoarca mereu la colegul din spate pentru a vorbi, ii place sa intrerupa educatoarea/invatatoarea pentru a atrage atentia asupra lui.

In general, se remarca printr-o agitatie aproape continua, pentru ca orice copil hiperactiv are tendinta de a-si consuma energia prin activitati motorii; atunci cand ii "expira" timpul pentru concentrare, concentrarea va fi intrerupta de o miscare, dupa care copilul isi poate relua activitatea.

In afara de acest deficit atentional, care apare intotdeauna, ADHD-ul se mai poate asocia si cu descarcari de agresivitate si eventual cu un comportament opozant, provocator. Acest comportament presupune oponenta copilului la orice i se solicita; el reactioneaza la orice i se cere printr-un refuz, cu acel Nu (desi ulterior indeplineste sarcina ceruta). Totusi, acest comportament opozant nu este intalnit la toti copiii hiperactivi si nu trebuie confundat cu perioada lui Nu, care apare la majoritatea copiilor intre 3 si 7 ani.

Incindeta cazurilor de hiperactivitate este din ce in ce mai mare, iar parintii ar trebui sa ia masuri cat mai devreme; cu cat copilul este mai mic, cu atat ii va fi mai bine daca invata din timp sa-si gestioneze concentrarea atentiei.

Se poate evita astfel o problema des intalnita la copiii hiperactivi: cand ajung la scoala pierd foarte mult din informatia care li se transmite si nu se pot concentra asupra unei sarcini (de exemplu, cand invata sa scrie sau sa citeasca), iar atunci primesc observatii (mai ales ca au si un comportament perturbator, foindu-se des). Pierzand din informatii, copilul va gresi din ce in ce mai mult, iar observatile vor fi din ce in ce mai frecvente, iar toate acestea il vor face pe copil sa nu-i mai placa la scoala.

Pe de o parte, copilul se simte bine si isi doreste atentia primita (pentru orice copil e important sa primeasca atentie, fara sa conteze sub ce forma o primeste), insa pe de alta parte nu se simte confortabil cu statutul pe care il are, fiind respins atat de cadrul didactic, cat si de ceilalti colegi. Mai ales daca are si descarcari de agresivitate - mai impinge sau plesneste un copil la un moment dat -, colegii pot ajunge sa il respinga, chiar daca este un copil inteligent, foarte placut si simpatic. Un astfel de copil ajunge sa se simta respins, se izoleaza si nu-i va mai placea scoala.

Pentru a evita astfel de situatii, copiii trebuie ajutati sa-si modeleze concentrarea atentiei si sa si-o gestioneze de mici, adica din momentul in care parintele descopera anumite simptome ale hiperactivitatii.

Atentia concentrata se antreneaza: se incepe cu sarcini cu complexitate redusa (care presupun si o durata mai scurta de timp pentru concentrare si implicit pentru finalizare) si se creste progresiv complexitatea sarcinii, de la o zi la alta, crescand, astfel, durata concentrarii atentiei copilului.In concluzie, parintii trebuie sa stie ca, desi poate reprezenta un dezavantaj, hiperactivitatea se poate transforma intr-un avantaj daca ei sunt constienti de acest lucru si sunt consecventi in ceea ce priveste modelarea copilului.

De exemplu, eu sunt de parere ca un manager foarte competent este hiperactiv. De asemenea, nu poti parcurge mai multe sarcini intr-un timp scurt decat daca esti hiperactiv.
Insa, fata de un simplu hiperactiv, un hiperactiv compentent reuseste sa termine orice lucru pe care l-a inceput.