"Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o." (Sfantul Apostol Ioan - Sfanta Evanghelie dupa Ioan - Ioan 1:5 - Biblia Ortodoxa)

"Iar de basmele cele lumesti si babesti [de povesti, de minciuni, deci ce nu este adevarat (Adevarul este Hristos), adica lucrarea satanica (satana se preface in inger al luminii ca sa pacaleasca, amageasca lumea si sa o traga la iad), diavoleasca (diavolul este mincinos si [este] tatal minciunii), demonica, antihrista], fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta [unica Dreapta Credinta, Adevarata Credinta, Sfanta Credinta, Credinta Sanatoasa (sanatoasa pentru duh si trup), OrtoDoxa]." (Sfantul Apostol Pavel, numit: Vasul ales al lui Hristos, Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - 1 Timotei 4:7)

"Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania [invatatura, traditia] omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos." (Sfantul Apostol Pavel - Coloseni 2:8)

"Fatarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cand a zis:
<< Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lor [de unde ies faptele] este departe de Mine.
Si zadarnic Ma cinstesc ei, invatand invataturi ce sunt porunci ale oamenilor >>." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu Tatal, Cuvantul prin care toate s-au facut, Creatorul si Mantuitorul nostru in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat - Sfanta Evanghelie dupa Matei - Matei 15:7-9)

"De ce nu intelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvantului Meu.
Voi sunteti din tatal vostru diavolul [satana, potrivnicul lui Dumnezeu cel Viu si Adevarat in Sfanta Treime] si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar [intru Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos], pentru ca nu este adevar intru el [satana, diavolul, potrivnicul lui Dumnezeu]. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii." (Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul - Ioan 8:43-44)

"Incercand ce este bineplacut Domnului [Dumnezeului Domnului nostru Iisus Hristos in Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul cel Viu si cel Adevarat].
Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului [la minciuni, deci la lucrarea satanica, demonica, antihrista], ci mai degraba, osanditi-le pe fata [spuneti adevarul, nu fiti partasi la ele prin tacere, nepasare, ignoranta, frica, etc.]." (Sfantul Apostol Pavel, numit Vasul ales al lui Hristos, Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor- Efeseni 5:10-11)

"Ca datinile neamurilor sunt desertaciune: aceia taie un lemn [copac, copac verde, brad] din padure si mainile mesterului il lucreaza cu toporul;
Apoi il imbraca cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocanul, ca sa nu se clatine. Asa sunt dumnezeii neamurilor. >>" (Domnul Iisus Hristos spune prin Ieremia - Ieremia 10:3,4 - Biblia Ortodoxa)

"Stim ca suntem din Dumnezeu si lumea intreaga zace sub puterea celui rau [satana, diavol, demoni].
Stim iarasi ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat noua pricepere, ca sa cunoastem pe Dumnezeul cel adevarat; si noi suntem in Dumnezeul cel adevarat, adica intru Fiul Sau Iisus Hristos. Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata de veci.
Fiilor, paziti-va de idoli." (Sfantul Apostol Ioan, numit: Apostolul iubirii - 1 Ioan 5:19-21 - Biblia Ortodoxa)

[ Unde scrie de "craciun" (si de brad, impodobire brad, colinde, etc.) in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie (la Sfintii Apostoli si la Sfintii Parinti - pazitorii invataturilor Sfintilor Apostoli)?

Ce Sfant Canon (de la Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti) spune despre asa zisul craciun, unde apare cuvantul "craciun" in Sfintele Canoane?
Sfintele Canoane sunt Legile Dumnezeiesti date de Duhul Sfant prin Sfintii Apostoli si fintii Parinti, acestea se gasesc in Pidalion (Dreptul Bisericesc) numit si Carma Bisericii Ortodoxe (care ne apara de erezii, schisme, etc.).

Preotii si Episcopii [episcopii jura a 2-a oara, prima data cand au fost hirotoniti preoti] jura la hirotonire in fata Sfantului Altar in Biserica sa ia ghid de viata: Sfanta Evanghelie (Buna Vestire - Noul Testament) si sa respecte Sfintele Canoane (date de Duhul Sfant prin Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti - acestea sunt incluse in Sfanta Traditie)!

Astfel TOTI preotii si episcopii (episcopii sunt si: arhiepiscopi, mitropoliti, patriarh) care promoveaza sau au promovat craciunul, bradul si impodobirea bradului, colindele,  etc. [dar si cei care nu promoveaza Invierea Dumnezeului Domnului Iisus Hristos ci promoveaza iepurasul, ouale, etc. - in engleza Easter, de la zeita fertilitatii Eostre la germani, etc.] S-AU LEPADAT DE Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul omenirii in Una Sfanta Treime, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat asa vedem roadele, faptele proorocilor mincinosi, minciuno-preotii si minciuno-episcopii [eretici, ecumenisti - ereticii ereticilor] de care prooroci minciosi ne spune Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos sa ne ferim sa nu avem nicio legatura daca vrem sa mergem pe calea mantuirii [vezi ce spune si Sfantul Apostol Pavel despre omul eretic].

Minciuno-preotii, minciuno-episcopii NU mai propovaduiesc crestinismul (dreapta credinta, ortodoxa] de zeci de ani, ci promoveaza ECUMENISMUL [EREZIA EREZIILOR - EREZIA SECOLULUI XX - RELIGIA LUI ANTIHRIST) se vede dupa roadele lor - cum ne-a avertizat Hristos in Evanghelie ca o sa-i recunoastem pe lucratorii satanei (satana ia infatisarea unui inger al luminii - ca sa amageasca lumea, oamenii neintelepti, cei care nu stiu in detaliu despre Dreapta Credinta, OrtoDoxa), diavolului (tatal minciunii), demonilor, antihristului - duhurilor rautatii.

Sfintele Canoane sunt Legile lui Dumnezeu, adica legile dumnezeiesti care sunt mai tari (sunt mereu drepte) decat legile imparatesti (lumesti), date prin Duhul Sfant (Duhul Adevarului, Duhul Bisericii) dupa Inaltarea lui Dumnezeu Domnului Iisus Hristos, Mantuitorul (vezi toate canoanele in Pidalion).

De ce spune lumea "craciun", LE ESTE RUSINE, FRICA, ETC. SA SPUNA NUMELE COMPLET AL nasterii Adevarului adica: Nasterea Dumnezeului Domnului Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru, Unul Sfant Dumnezeul Cel Viu si Cel Adevarat in Una Sfanta Treime?

CRACIUNUL (bradul, impodobirea bradului, colindul, etc.) este O INVENTIE A PAGANILOR, IDOLATRILOR, ERETICILOR, ECUMENISTILOR (ERETICII ERETICILOR), PROOROCILOR MINCINOSI (minciuno-episcopi, minciuno-preoti), deci a DUSMANILOR CRESTINISMULUI si VRAJMASII lui Dumnezeu Domnulu Iisus Hristos Creatorul si Mantuitorul nostru, astfel CINE PROMOVEAZA [DIRECT, INDIRECT] CRACIUNUL (bradul, impodobirea bradului, colindele, etc.) ca si HALLOWEEN-ul, asa zisul sfant VALENTIN, DRAGOBETELE, SANZIENELE [ce cauta SANZIENELE, adica VRAJITOARELE in asa zisul calendar ortodox printre Sfinti?] DEVINE VRAJMAS AL LUI Hristos, pentru ca ACESTE ACTIVITATI SUNT SATANICE [DIAVOLESTI, DEMONICE, ANTIHRISTE] (DECI POTRIVNICE VOII, RANDUIELII, ORDINII lui Dumnezeu Domnului Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru, Atotinteleptul, Atottiitorul in Una Sfanta Treime.

Detalii, dovezi mai jos... ]

Craciunul sarbatoare crestina sau pagana?

[Craciunul sarbatoare pagana, idolatra, satanica, diavoleasca, demonica, antihrista, deci craciunul (cu tot ce vine el, cu sau fara: mos craciun, bradul de craciun, impodobirea bradului, colindele, etc.) este o manifestare mincinoasa (ca orice poveste, basm este o minciuna si tatal minciunii este diavolul), o lucrare de la satana, diavol, demoni, antihrist!]

V-ati intrebat vreodata care este originea Craciunului cu adevarat?  In Cuvantul lui Dumnezeu [in Biblie, in Sfanta Scriptura], sau in cuvintele oamenilor (traditii si obiceiuri)?

Daca ai o inima aleasa ca cei din Berea, "Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul [pe Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos] cu toata ravna si cercetau Scripturile [Sfintele Scripturi, Biblia] in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa." (Fapte 17:11)
[ "Si acestia erau mai buni la suflet decat cei din Tesalonic; ei au primit cuvantul [lui Dumnezeu cel Viu, Dumnezeu cel Adevarat] cu toata osardia, in toate zilele, cercetand Scripturile, daca ele sunt asa." (Faptele Sfintilor Apostoli - Fapte 17:11 - Biblia Ortodoxa)]
- Inainte de a te enerva sau a lua atitudine, cerceteaza si vei descoperi singur, daca aceasta sarbatoare este Apa Curata sau "Laturi".

De ce faci ceea ce faci? Stii ce inseamna ceea ce faci?

"Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios." (1 Timotei 4:7)

[ "Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta." (Sfantul Apostol Pavel, numit: Vasul ales al lui Hristos, Gura lui Hristos, Apostolul neamurilor - Epistola intaia catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel - 1 Timotei 4:7) - Biblia Ortodoxa ]

[ Sfantul Vasile cel Mare spunea sa luam ce este bun de la toti oamenii... deci sa luam ce este bun (unde e cazul citim "printre randuri") din cele ce urmeaza in acest articol. ]

Craciunul sarbatoare crestina sau pagana?! - Originile craciunului - The Origins of Christmas - Craciunul sarbatoare pagana (anti-crestina)! - Vimeo

Bine de stiut:

APOSTAZIE ADVENTISTA - ADEVARUL DESPRE CRACIUN

In ce anotimp S-a nascut Cristos [Christos, Hristos]? Saturnalia - cadouri, pomi de Craciun si alte obiceiuri. Ziua lui Ioan Botezatorul [Sfantul Ioan Botezatorul, Ingerul in trup de om, varul Domnului Iisus Hristos]. Ziua Inaltarii la cer a Mariei [Preasfanta Fecioara Maria, Maica Domnului Iisus Hristos]. Ziua intampinarii Domnului [Dumnezeului nostru Iisus Hristos]. Cum au fost adoptate, rebotezate si crestinizate unele zile pagane.

CRACIUNUL - 25 DECEMBRIE - este ziua desemnata in calendarele noastre ca ziua nasterii lui Cristos [Domnului Dumnezeului nostru Hristos - Domnului Christos].
Dar este aceasta cu adevarat ziua in care S-a nascut El?
Au obiceiurile de astazi din acest anotimp o origine crestina?
Sau Craciunul este un alt exemplu de amestec intre paganism si crestinism?

O privire aruncata asupra cuvantului "Christmas" ("Craciun" in engleza) indica faptul ca este un amestec. Desi include numele lui Cristos ("Christ"), mentioneaza si "liturghia" ("Mass") ["mass" sau "mesa" la catolici reprezinta rugaciuni pentru cei morti]. Daca luam in considerare toate ceremoniile perfectionate, rugaciunile pentru cei morti, ritualurile transsubstantierii [caracteristica religiei Mithra (religie pagana, idolatra, si la alte religii pagane) a carei sfintire a turtelor si a bauturii Haoma este indeaproape paralel cu ritualul eucharistic catolicesc] si complicatele ritualuri ale liturghiei romano-catolice, poate oare cineva sa faca cu adevarat legatura intre acestea si Isus [Iisus] din Evanghelii? Viata si lucrarea Sa n-au fost impovarate cu un astfel de ritualism. La fel ca Pavel, ne temem ca unii s-au stricat "de la simplitatea care e in Cristos [Hristos, Christos]" (2 Cor. 11:3) ["Dar ma tem ca nu cumva, precum sarpele a amagit pe Eva in viclenia lui, tot asa sa se abata si gandurile voastre de la curatia si nevinovatia cea in Hristos." (Sfantul Apostol Pavel - Epistola a doua catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel - 2 Corinteni 11:3) - Biblia Ortodoxa] datorita influentei pagane asupra unor lucruri cum ar fi liturghia. Daca privim chestiunea din aceasta perspectiva, cuvantul "Christ-mass” este o contradictie in sine.

Cat priveste adevarata data a nasterii lui Cristos [Christos, Hristos], ziua de 25 decembrie trebuie pusa sub semnul intrebarii.
Cand S-a nascut Isus [Iisus], "in acelasi tinut erau niste pastori care stateau pe camp, pazindu-si turma in timpul noptii” (Lc. 2:8) ["Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor." (Sfantul Apostol Luca - Sfanta Evanghelie dupa Luca - Luca 2:8 - Biblia Ortodoxa)]. Pastorii din Palestina nu stateau pe camp in miezul iernii! Adam Clarkea scris: "Deoarece acesti pastori inca nu-si dusesera acasa turmele, se poate presupune ca luna octombrie inca nu incepuse si ca, prin urmare, Domnul nostru nu S-a nascut in 25 decembrie, cand turmele nu mai stateau afara pe camp... Tocmai din acest motiv ar trebui sa se renunte la decembrie ca luna de nastere a lui Isus [Iisus]".

[ "In zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea. [Era data porunca priviind recensamantul pentru toata lumea, pentru toti evreii, iar recensamantul nu se face in mijlocul iernii, pentru ca la recensamant vin milioane de oameni si nu au cazare pentru toti, etc, mai ales ca Sfanta Fecioara Maria era insarcinata.]
Aceasta inscriere s-a facut intai pe cand Quirinius ocarmuia Siria.
Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa.
Si s-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, in Iudeea, in cetatea lui David care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David.
Ca sa se inscrie impreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era insarcinata.
Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca,
Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.
Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor.
Si iata ingerul Domnului a statut langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare.
Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David.
Si acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc infasat, culcat in iesle.
Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand:
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!
Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut.
Si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle.
Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil.
Si toti cati auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori.
Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa.
Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cate auzisera si vazusera precum li se spusese." (Sfantul Apostol Luca - Sfanta Evanghelie dupa Luca - Luca 2:1-20 - Biblia Ortodoxa) ]

Cu toate ca Biblia nu ne spune in mod expres data nasterii lui Isus [Iisus], sunt indicii ca a fost probabil in toamna acelui an. Stim ca Isus [Iisus] a fost crucificat primavara, in timpul Pastelui (Io. 18:39) [Sfantul Apostol Ioan - Ioan 18:39]. Socotind ca lucrarea Sa a tinut trei ani si jumatate, lucrul acesta ar plasa inceputul lucrarii Sale toamna. Pe atunci, El avea cam treizeci de ani (Lc. 3:23) [Sfantul Apostol Luca - Luca 3:23], varsta recunoscuta pentru ca un barbat sa poata deveni oficial preot sub Vechiul Testament (cf. Num.4:3). Daca El a implinit treizeci de ani toamna, atunci nasterea Lui a avut loc toamna, in urma cu treizeci de ani.

Pe vremea nasterii lui Isus [Iisus], Iosif si Maria plecasera la Betleem sa se inscrie. Nu exista nici un document care sa indice ca inscrierea s-a facut in miezul iernii. Un timp mai logic al anului ar fi fost toamna, la sfarsitul secerisului. Daca asa au stat lucrurile, la Ierusalim ar fi avut loc sarbatoarea corturilor, fapt care ar explica de ce s-a dus Maria impreuna cu Iosif (cf. Lc.2:41) [Sfantul Apostol Luca - Luca 2:41]. Aceasta ar explica si de ce nici chiar la Betleem "nu era camera in han” (Lc.2:7) [Sfantul Apostol Luca - Luca 2:7]. Potrivit lui Josefus, Ierusalimul era in mod normal un oras de 120.000 locuitori, dar in timpul sarbatorilor, cateodata se adunau pana la doua milioane de evrei. Multimi atat de mari nu numai ca umpleau Ierusalimul, dar si localitatile din jur, inclusiv Betleemul, care se afla la numai opt kilometri spre sud. Daca Maria si Iosif faceau calatoria atat ca sa participe la aceasta sarbatoare, cat si ca sa se inscrie [la recensamant], aceasta ar plasa nasterea lui Isus [Iisus] toamna.

Nu este esential sa stim data exacta in care S-a nascut Cristos – principalul fapt fiind, desigur, acela ca S-a nascut! Luand parte la Cina Domnului, primii crestini au comemorat moartea lui Cristos (l. Cor. 11:26), dar nu avem nici o marturie a vreunei datini speciale legata de nasterea Sa. The CatholicEncyclopedia spune: "Craciunul nu s-a numarat printre cele mai timpurii sarbatori ale Bisericii. Irineu si Tertulian il omit din lista lor de sarbatori”.

Mai tarziu, cand bisericile din diferite locuri au inceput sa sarbatoreasca nasterea lui Cristos [Domnul Christos, Hristos], au fost mari diferente de opinii in ce priveste data corecta. Biserica romano-catolica n-a inceput sa sarbatoreasca ziua de 25 decembrie decat in ultima parte a secolului 4. Totusi, in secolul 5, dupa cum subliniaza The Encyclopedia Americana, s-a dat ordin ca nasterea lui Cristos sa fie pentru totdeauna sarbatorita in aceasta data, chiar daca ea era ziua vechii sarbatori romane a nasterii lui Sol, unul din numele zeului-soare!”

Frazer spune: "Cea mai mare secta religioasa pagana care a stimulat celebrarea zilei de 25 decembrie ca sarbatoare in intreaga lume romana si greaca a fost inchinarea pagana adusa soarelui – mitraismul... Aceasta sarbatoare de iarna a fost numita << Nasterea >> - << Nasterea soarelui >> ”.
Oare aceasta sarbatoare pagana a fost responsabila pentru alegerea de catre biserica romano-catolica a zilei de 25 decembrie?
Vom lasa sa raspunda The CatholicEncyclopedia. "Binecunoscuta sarbatoare in cinstea soarelui, Natalis Invicti (Nasterea Neinvinsului Soare) serbata in 25 decembrie, poarta in esenta responsabilitatea pentru data sarbatorii noastre din luna decembrie”!

Pe masura ce obiceiurile pagane referitoare la inchinarea adusa soarelui erau "crestinizate”, este de inteles ca urma sa rezulte confuzie.
Unii credeau ca Isus [Iisus] era Sol, zeul-soare!
"Tertulian trebuia sa declare ca Sol nu era Dumnezeul crestinilor; Augustin a denuntat identificarea eretica a lui Cristos [Christos, Hristos] cu Sol. Papa Leo I a mustrat aspru dainuirea inchinarii adusa soarelui, deoarece niste crestini, stand chiar in pragul bazilicii apostolilor, i-au intors acestuia spatele pentru a se inchina soarelui care rasarea”.

Sarbatorile de iarna erau foarte populare in antichitate. "In Roma si in Grecia pagana, pe vremea barbarilor teutoni, in vremurile stravechi ale civilizatiei egiptene antice, in stadiul de inceput al dezvoltarii popoarelor din est si vest, din nord si sud, perioada solstitiului de iarna a fost totdeauna o perioada de bucurie si sarbatoare”. Pentru ca acest anotimp era atat de iubit, biserica romano-catolica l-a adoptat ca timp al nasterii lui Cristos [Christos, Hristos].

Cateva din obiceiurile de Craciun din zilele de azi au fost influentate de Saturnalia romana

[ Saturnalia romana resprezinta sarbatorirea zeului Saturn, un zeu sangeros caruia i se jertfeau copii, nou nascutii, se ucideau copii, pruncucideri.
In alte religii zeul Saturn, idolul Saturn (demonul Saturn, dracul Saturn) este numit Moloh sau idolul Noroc (dracul Noroc) caruia i se jertfeau copii nascuti, copii sugari, pruncii, astfel ca mamele, familiile sa aibe "o viata mai buna in ce tine de cele materiale", o viata cu "mai mult noroc" prin taierea in bucati a copilului cu niste securi mari si prajirea copiilor ucisi in niste cuptoare mari in carutele cu care veneau prin cetati preotii idolatrii, preotii criminali ai lui idolului Moloh (Noroc), astfel sute, mii de copii erau jertfiti, ucisi pentru zeul Saturn sau idolul Moloh, dracul Noroc, etc. de preotii pagani, preotii criminali care ii slujeau lui Satana, Diavolului, demonilor (dracilor).

"Nu mai ziceti << noroc >> caci va inchinati la dracul [la satana, diavolului, potrivnicului, inselatorului]." (Parintele Cleopa Ilie - Parintele Cleopa Ilie "CINE A FOST NOROC")

- IDOLUL NOROC - Dracul Noroc sau zeul Moloh - Parintele Cleopa Ilie - SfaturiOrtodoxe.ro

Parintele Cleopa Ilie a fost arhimandrit. Arhimandrit este un ieromonah (preot calugar) care a fost ridicat la un rang onorific, imediat inferior rangului de episcop.]

"Este cunoscut de toti”, spune un scriitor, "ca mare parte din lucrurile pe care le asociem cu sezonul Craciunului – sarbatori, oferirea de cadouri si sentimentul general de bunastare – nu este altceva decat mostenirea lasata de sarbatoarea romana de iarna a Saturnaliei…ramasite din paganism”.

Tertulian a mentionat ca practica schimbului de cadouri a fost o parte a Saturnaliei.
Nu-i nimic rau, desigur, in a oferi cadouri. Israelitii isi ofereau cadouri unul altuia in timpul sarbatorilor – chiar si in sarbatorile tinute doar ca un simplu obicei (Est. 9:22). A face insa o legatura intre cadourile de Craciun cu acele daruri aduse lui Isus [Iisus] de magi nu este corect. Atunci cand au venit magii, Isus [Iisus] nu mai "zacea intr-o iesle” (ca atunci cand au venit pastorii), ci Se afla intr-o casa (Mt. 2:9-11). Putea sa fi trecut destul timp de la nasterea Sa. De asemenea, desigur, ei si-au adus darurile lui Isus [Iisus], nu unul altuia!

Pomul de Craciun, asa cum il stim noi, dateaza doar de cateva secole, desi ideile privitoare la pomii sacri sunt foarte vechi.

O veche legenda babiloniana spune despre un pom permanent verde, care a crescut dintr-un trunchi de copac mort. Vechiul trunchi il simboliza pe Nimrod cel mort, noul pom permanent verde simboliza faptul ca Nimrod a revenit la viata in persoana lui Tamuz!
Printre druizi, sacru era stejarul, printre egipteni era palmierul, si la Roma era bradul, impodobit cu boabe rosii [globurile de azi] in timpul Saturnaliei [sarbatoarea zeului, idolului sangerosului Saturn, caruia i se aduceau jertfa copii, pruncii]!
Se credea ca zeul scandinav, Odin [tatal lui idolului Thor, zeul fulgerului], da daruri deosebite in timpul sarbatorilor de Craciun celor care se apropiau de bradul lui sacru.”

In cel putin zece referinte biblice, pomul verde este asociat cu idolatria si inchinarea falsa (l.Re.14:23, etc.). Deoarece toti pomii sunt verzi cel putin o parte a anului, mentiunea speciala de "verde” se refera probabil la pomii permanent verzi.

"Impodobirea bradului”, de Ludwig Richter (1803).

Luand in considerare toate aceste lucruri, este interesant sa comparam o afirmatie facuta de Ieremia cu obiceiul de astazi al impodobirii unui pom in perioada Craciunului.
"Obiceiurile oamenilor sunt desarte: caci unul taie un copac in padure, lucrarea mainilor unui mester cu toporul. Ei il acopera cu argint si cu aur, il intepenesc cu cuie si ciocane ca sa nu se miste. Ei stau drept ca palmierul, dar nu vorbesc” (Ier. [Ieremia] 19:3,4).

Oamenii din vremea lui Ieremia, dupa cum arata contextul, faceau de fapt un idol dintr-un pom, cuvantul "mester” fiind nu doar un simplu taietor de lemne, ci unul care daltuia idoli (Is. [Isaia] 40:19,20; Os. [Osea] 8:4-6). Cuvantul "topor” se refera aici concret la o unealta de sculptura. Citand acest pasaj din Ieremia, nu vrem sa tragem concluzia ca cei care pun astazi pomi de Craciun in casele sau bisericile lor se inchina acestor pomi. Totusi, asemenea obiceiuri ne furnizeaza exemple vii ale modului in care s-au facut amestecurile [intre sarbatorile pagane, idolatre (craciunul) si crestinism (Nasterea Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos)].

Se recunoaste in general ca ziua de 25 decembrie nu a fost data reala la care S-a nascut Isus [Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos] si ca multe din obiceiurile de Craciun din ziua de azi deriva din origini precrestine [pagane, idolatre, demonice].
Inseamna atunci ca ar trebui ca, in timpul acestei perioade, crestinii sa refuze participarea la mese impreuna cu familia si cu prietenii?
Ar trebui oare misiunea noastra in viata sa fie o cruciada anti-Craciun?
Corect sau gresit, Craciunul este o zi bine fixata in calendarul nostru si, luand in considerare toate datele, este evident ca sunt multe cauze mai folositoare decat incercarile de a desfiinta aceasta sarbatoare. Comunismul, cu radacinile lui ateiste, a desfiintat Craciunul in tarile in care a ajuns la putere. Organizatii ateiste, datorita opozitiei lor fata de orice exprimare religioasa, au intentat procese in incercarea lor de a pune in afara legii activitatile de Craciun din scolile publice (impreuna cu citirea Bibliei si rugaciunea). Daca crestinii ar intreprinde asemenea actiuni cum ar fi boicotarea scolilor, prin scoaterea din scoli a copiilor lor pe perioada Craciunului – ca sa nu ia parte la programe si piese de teatru s-ar pune fara sa vrea de aceeasi parte cu ateii!O impotrivire fanatica fata de Craciun poate produce suferinte inutile in familii si intre prieteni si ar alimenta criticile lipsei de intelegere si dezbinarile. Datorita vulnerabilitatii unice, este limpede ca este indicat un echilibru convenabil, o evitare a extremelor. [ echilibrul nu trebuie sa fie amestecat cu minciuna, evitarea extremelor se face nu cu minciuna ci numai cu Adevarul ]

In secolul 6, misionarii catolici au fost trimisi in partea de nord a Europei sa-i adune pe pagani in tarcul roman. Au descoperit ca data de 24 iunie era o zi foarte iubita printre acesti oameni. Ei au incercat sa "crestinizeze” aceasta zi, dar cum? La acea data, ziua de 25 decembrie fusese adoptata ca zi de nastere a lui Cristos [Christos, Hristos]. Deoarece ziua de 24 iunie era cu aproximativ sase luni inaintea zilei de 25 decembrie, de ce sa nu numeasca aceasta zi ziua de nastere a lui Ioan Botezatorul! Ioan s-a nascut, reamintim, cu sase luni inaintea lui Isus [Iisus] (Lc.l:26,36). Astfel, ziua de 24 iunie este cunoscuta in calendarul papal ca ziua Sf. Ioan [Sfantului Ioan]!

In Britania, inaintea patrunderii crestinismului, ziua de 24 iunie era serbata de druizi cu valvatai de focuri in onoarea lui Baal [zeul, idolul, demonul Baal - paganii se inchinau la soare si la idolul Tamuz la acadieni, Baal la sidonieni]. Herodot, Wilkinson,Layard si alti istorici vorbesc despre aceste focuri ceremoniale in diferite tari. Cand ziua de 24 iunie a devenit ziua Sf. Ioan, au fost adoptate si focurile sacre si au devenit "focurile Sf. Ioan”! Acestea sunt mentionate ca atare in The Catholic Encyclopedia. "Am vazut oameni care fugeau si sareau prin focurile Sf. Ioan in Irlanda”, spune un scriitor din secolul trecut, "… mandri ca trec prin foc neparliti… crezand ca sunt binecuvantati intr-un mod deosebit prin aceasta ceremonie”. Se pare ca astfel de ritualuri il onoreaza mai curand pe Moloh [idolul Moloh sau zeul Noroc la care se jertfeau copii, pruncii se ucideau pruncii pentru zeul Moloh prin taierea copiilor si prajirea lor in tigai mari in carutele preotilor lui Moloh, zeului Noroc, la romani idolul se cheama Saturn, cand se sarbatoreau saturnaliile pe 25 decembrie!] decat pe Ioan Botezatorul!

Ziua de 24 iunie era considerata ca fiind consacrata zeului-peste antic Oannes, un nume dupa care era cunoscut Nimrod. Intr-un articol despre Nimrod, Fausset spune: "Oannes, zeul-peste, care a civilizat Babilonul, s-a ridicat din marea Rosie…” In limbajul latin din biserica romano-catolica, Ioan era numit JOANNES. Observati cat de asemanator este acesta cu OANNES! Asemenea similaritati au ajutat la promovarea cu mai mare usurinta a amestecului paganismului cu crestinismul.

O zi, care in vremurile pagane era considerata ca fiind consacrata lui Isis sau Dianei [zeite, idoli], 15 august, a fost pur si simplu redenumita ca ziua "Adormirii Maicii Domnului” si pana in vremea noastra este foarte respectata."

O alta zi adoptata din paganism, probabil pentru a o onora pe Maria [Sfanta Fecioara Maria, Maica Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos], se numeste "Intrarea Maicii Domnului in biserica” sau "Purificarea Binecuvantatei Fecioare” si este serbata in 2 februarie.

In legea mozaica, dupa nasterea unui copil de parte barbateasca, mama era considerata necurata timp de patruzeci de zile (Lev. 12). "Si cand s-au implinit zilele purificarii ei dupa Legea lui Moise”, Iosif si Maria L-au infatisat pe Copilasul Isus [Iisus] in templu si au adus jertfa prescrisa (Lc. 2:22-24). Adoptand ziua de 25 decembrie ca zi de nastere a lui Isus [Iisus], data de 2 februarie parea sa se potriveasca bine cu purificarea Mariei. Dar ce a avut aceasta de a face cu folosirea lumanarilor in aceasta zi?

In Roma pagana, aceasta sarbatoare era tinuta prin ducerea unor torte si lumanari in onoarea lui Februa, dupa care este numita luna noastra februarie!
Grecii tineau sarbatoarea in onoarea zeitei Demeter (lat. Ceres), mama Persephonei (lat. Proserpina), care isi cauta fiica prin lumea subterana impreuna cu participantii la sarbatoare care purtau lumanari.”Putem vedea astfel cum adoptarea zilei de 2 februarie pentru a onora purificarea Mariei [Maicii Domnului] a fost influentata de obiceiuri pagane ce implicau lumanari, chiar pana la a o numi "Candlemas” (in engleza, "candle” inseamna lumanare – n.tr.). In aceasta zi sunt binecuvantate toate lumanarile care urmeaza sa fie folosite in timpul anului in ritualurile catolice.
Un desen vechi il prezinta pe papa distribuind preotilor lumanari binecuvantate. The Catholic Encyclopedia spune: "Nu e nevoie sa trecem sub tacere faptul ca lumanarile, ca si tamaia si apa sfintita, au fost folosite in mod obisnuit in inchinarea pagana si in ritualurile facute in interesul celor morti”.

Daca apostolul Pavel ar invia ca sa predice acestei generatii, ne intrebam daca n-ar spune bisericii marturisitoare, asa cum a spus galatenilor cu mult timp in urma: "Voi tineti zile, luni, vremuri si ani. Mi-e teama sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi” (Gal. 4:9-11). Contextul arata ca galatenii fusesera convertiti de la inchinarea pagana inaintea "dumnezeilor” (v. 8). Cand unii dintre ei s-au intors "iarasi” la inchinarea lor din trecut (v.9), zilele si vremurile pe care le tineau erau in mod evident cele ce fusesera puse deoparte pentru a-i onora pe zeii pagani! Mai tarziu, in mod ciudat, chiar unele din aceste zile au fost crestinizate in inchinarea bisericii marturisitoare”!

Papa imparte lumanari de "Ziua lumanarilor".

Sursa: https://deschideochiicrestine.wordpress.com/2011/12/25/craciunul-sarbatoare-crestina-sau-pagana

Cand si unde S-a nascut Mantuitorul [Dumnezeul Domnul Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul nostru in Una Sfanta Treime]? - Arhimandritul Teofil Lefter

Nu stim ziua si luna nasterii Lui [], avem cu aproximatie anul. Totusi, profetia este uluitor de exacta. Cu aproximativ 720 de ani inainte a fost prezis locul exact al nasterii Lui, Betleem, desi parintii Sai erau din Nazaretul Galileii. Cu aproximativ 530 de ani inainte, a fost prezis timpul aparitiei si, implicit, al nasterii Lui.

a) Timpul nasterii

In ceea ce priveste timpul venirii, un prim reper sunt cuvintele profetului Agheu:

„Voi zgudui toate popoarele si toate neamurile vor veni cu lucruri de pret si voi umple de slava templul acesta, zice Domnul Savaot. Al Meu este argintul, al Meu este aurul, zice Domnul Savaot. Si slava acestui templu de pe urma va fi mai mare decat a celui dintai, zice Domnul Savaot, si in locul acesta voi salaslui pacea, zice Domnul Savaot.” (2, 7-9), care anunta venirea lui Mesia in timpul templului al doilea.

Asa cum se stie acesta a fost zidit dupa iesirea din robia babiloniana si cu ajutoare insemnate de la imparatul Cirus al persilor (I Ezdra 1, 2-11; 6, 3-16).

Profetul Daniel anunta venirea lui Mesia, dupa o vreme de „saptezeci de saptamani”: „Saptezeci de saptamani sunt hotarate pentru poporul tau si pentru cetatea ta cea sfanta pana ce faradelegea va trece peste margini si se va pecetlui pacatul si se va ispasi nelegiuirea, pana ce dreptatea cea vesnica va veni, vedenia si proorocia se vor pecetlui si se va unge Sfantul Sfintilor. Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt sapte saptamani si, respectiv, saizeci si doua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare. Iar dupa cele saizeci si doua de saptamani, Cel-Uns va pieri fara sa se gaseasca vreo vina in El, iar poporul unui domn va veni si va darama cetatea si templul. Si sfarsitul cetatii va veni prin potopul maniei lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi – prapadul cel hotarat.

Si El va incheia un legamant cu multi intr-o saptamana, iar la mijlocul saptamanii va inceta jertfa si prinosul si in templu va fi uraciunea pustiirii, pana cand pedeapsa nimicirii cea hotarata se va varsa peste locul pustiirii” (Daniel 9, 24-27).

Cele „saptezeci de saptamani” au fost interpretate ca „saptezeci de saptamani de ani”, adica 70x7 = 490 ani. Acesti ani s-ar calcula incepand cu edictul de eliberare din robia babiloniana dat la anul 458 i. H. [drept, adevarat, crestineste se scrie: inainte de Hristos (este hula. batjocura, blasfemie, pacat impotriva Duhului Sfant, numit Duhul Adevarului, sa prescurtezi numele lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul in Una Sfanta Treime sau orice nume al celor trei Ipostase, Persoane din Sfanta Treime, sau cuvantul sfant, etc.)], cand s-a inceput si reconstructia templului.

Stiind ca, dupa legile israelite, cineva trebuia sa aiba cel putin 30 de ani impliniti pentru a ocupa o functie in stat sau la templu si ca Iisus a implinit aceasta conditie (Luca 3, 23), trebuie scazuti 30 de ani de la momentul prevazut pentru aparitia Lui publica, pentru a sti data aproximativa a nasterii.

Timpul proclamarii lui Hristos, al descoperirii Lui inaintea poporului iudeu, a fost momentul botezului Sau la Iordan, cand Ioan Botezatorul L-a prezentat multimilor adunate. Profetia lui Daniel este, de fapt, o revelatie a arhanghelului Gavriil (Daniel 9, 21) – acelasi inger al Domnului care avea sa anunte atat nasterea lui Ioan Botezatorul, cat si a lui Iisus (Luca 1, 19, 26).

Stihul al treilea din textul tradus mai sus se armonizeaza cu Septuaginta si cu traducerile ortodoxe. „Sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani.” Aceasta este o forma poetica de a spune „69 de saptamani”. In acelasi timp, ea contine un cod de cronologie apocaliptica, descifrat cu cheia clasica din Scriptura (Numeri 14, 34; Ezdra 4, 6), care arata ca in cod profetic o zi apocaliptica simbolizeaza un an. Exprimarea din profetie subliniaza de fapt ca intreaga perioada a celor „70 de saptamani”, adica 490 de ani (cf. v. 24), este formata din jubilee (perioade de cate 7x7 ani), care la randul lor sunt formate din septenale (saptamani de ani, cf. Levitic 25).

Doua sarbatori importante pentru israeliti sunt implicit mentionate in profetie: anul sabatic si anul jubiliar. In fiecare al saptelea an, numit an sabatic dupa modelul saptamanii de zile, sclavii israeliti trebuiau eliberati, iar ogoarele lasate necultivate, ca sa se „odihneasca”, sa nu se epuizeze.

Jubileul se sarbatoarea o data la 49 de ani, in al 50-lea an, care era totodata primul din perioada urmatoare. Aceasta sarbatoare extraordinara prevedea intoarcerea gratuita la primii proprietari a tuturor bunurilor instrainate (pamanturi si case, Levitic 25, 23). Anul al 49-lea fiind an sabatic, iar al 50-lea fiind jubiliar, efectul ideii de eliberare si restaurare se cumuleaza.

Dar profetia lui Daniel nu se refera doar la 7 ani sau la 7x7 ani, ci la o perioada de 70x7 ani, adica un megajubileu – singurul cunoscut in Scriptura, reprezentand si numarul maxim, simbolic, de ocazii pana la care Iisus a extins iertarea (Matei 18,22).

Implinirea profetiei este sprijinita si de o data mentionata de Ioan (2m20). La primul Paste de dupa botezul lui Iisus, trecusera 46 de ani de cand Irod cel Mare, pe la anul 19 i.Hr. [drept, adevarat, crestineste se scrie: inainte de Hristos (este hula. batjocura, blasfemie, pacat impotriva Duhului Sfant, numit Duhul Adevarului, sa prescurtezi numele lui Dumnezeu Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul si Mantuitorul in Una Sfanta Treime sau orice nume al celor trei Ipostase, Persoane din Sfanta Treime, sau cuvantul sfant, etc.)], incepuse restaurarea Templului, ceea ce inseamna ca acel Paste de dupa botez a avut loc probabil in primavara anului 28 d.Hr. [drept se scrie: dupa Hristos] Data confirma implinirea profetiei.

Profetia a fost facuta in primul an de dupa cucerirea Babilonului de catre mezi si persi (Daniel 9,1; cf. 5, 30-31), adica in 538 i.Hr. [drept se scrie: inainte de Hristos]. Ingerul spune ca perioada mentionata de profetie trebuie calculata incepand cu edictul care avea sa legalizeze restituirea si reconstructia Ierusalimului, cu alte cuvinte, restaurarea civila (politica) a iudeilor, dupa exilul babilonic.

Nu trebuie uitat ca, pe vremea lui Iisus, oamenii aveau diferite sisteme de calculare a timpului.

Dar cu atat mai stralucita este prezicerea rasaritului Soarelui crestinatatii si al lumii. Perioada de 69 de „saptamani” (69×7) dupa decretul restaurarii civile (457 i.Hr. [inainte de Hristos]) inseamna 483 de ani, din care, scazandu-i pe cei 457 de dinaintea erei crestine, ajungem la anul 27 d.Hr. [dupa Hristos], cand, potrivit profetiei, ar fi trebuit sa apara in public Mesia Conducatorul. Numarand inapoi 30-31 de ani, varsta maturitatii si a inceputului misiunii lui Iisus, ajungem la anii -4 sau -3 (4 sau 5 i.Hr. [inainte de Hristos]).

La patru secole dupa Nasterea lui Hristos, cand a fost inventata era crestina de catre cunoscutul calugar dobrogean Dionisie Exiguul, calculul a fost facut gresit cu cel putin 4 ani. Asadar, profetia lui Daniel cere ca data a aparitiei publice a lui Iisus anul 27 al erei crestine si o data a nasterii Sale cu 30-31 de ani inainte.

Luna si ziua nasterii Lui nu le stim.

25 decembrie este sarbatoarea romana a solstitiului de iarna (Ziua Nasterii Soarelui Invingator) [SARBATOARE PAGANA, MANIFESTARE PAGANA, deci SATANICA (DIAVOLEASCA), DEMONICA, ANTIHRISTA, NECRESTINA - deci inchinare la duhurile rautatii], pe care crestinii au transformat-o in Ziua Nasterii lui Hristos, Soarele Dreptatii, facand din ea sarbatoare imperiala, sfanta si obligatorie [Crestinii au transformat o sarbatoare pagana in una crestina? Mai bine zis necrestinii, cei care nu stiu in detaliu despre Dreapta Credinta din Evanghlia lui Hristos si din Sfanta Traditie (care include si Sintele Canoane - Legiile Dumnezeiesti care ne apara de erezie, eres). Cum poti sa spui ca minciuna (intunericul) este Adevar (Lumina) ca si crestin? Cand stii din Evanghelie ca tatal minciunii este diavolul! Adevarul este Dumnezeu Domnul Iisus Hristos, creatorul si Mantuitorul nostru!]. Stiind ca Irod, in timpul caruia S-a nascut Iisus, murise in luna aprilie a anului 4 i.Hr [inainte de Hristos], Nasterea Domnului a avut loc, cel mai probabil, in toamna anului 5 i.Hr [inainte de Hristos].

Este stiut ca in secolele II-III si in unele locuri chiar mai tarziu, Biserica Rasariteana obisnuia sa sarbatoreasca Nasterea Domnului in data Botezului, stabilita conventional la 6 ianuarie. De altfel, si pentru crestin, adevarata nastere, adica nasterea din Dumnezeu („din apa si din Duh”), coincide cu botezul.

Nu stim ziua si luna nasterii Lui [Dumnezeului Domnului nostru Iisus Hristos], avem cu aproximatie anul. Totusi, profetia este uluitor de exacta. Cu aproximativ 720 de ani inainte a fost prezis locul exact al nasterii Lui, Betleem, desi parintii Sai erau din Nazaretul Galileii. Cu aproximativ 530 de ani inainte, a fost prezis timpul aparitiei (27 d. Hr. [dupa Hristos]) si, implicit, al nasterii Lui (5 i.Hr. [inainte de Hristos]).

In general, Parintii Bisericii accepta aceasta interpretare. Il citam pe Sfantul Ioan Gura de Aur: „Iar daca vrei sa numeri anii spusi de inger lui Daniel si cuprinsi in numarul de saptamani, de la zidirea Ierusalimului si pana la nasterea lui Hristos, vei vedea ca anii acestia ne dau exact data nasterii lui Hristos”

b) Locul nasterii

Cu circa 720 de ani inainte de nasterea lui Mesia, profetul Miheia a prevazut locul in care pruncul Iisus Hristos avea sa Se nasca: „Si tu, Betleeme Efrata, desi esti mic intre miile lui Iuda, din tine va iesi Stapanitor peste Israel, iar obarsia Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei” (5, 1).

Betleemul, numit la origine Bit Lahmi (cunoscut de pe la 1440 i.Hr.), apoi Beyth Léhem, a fost redat in greaca Evangheliei sub forma Betleem, care mai tarziu s-a pronuntat Vithleem, de unde provin variantele romanesti Vicleim, Viflaim si altele, printre colindele noastre [colindele vin pe ramura, au radacina in calende care sunt activitati pagane in manifestarea saturnaliilor (manifestarea, inchinarea pagana a romailor adusa zeului, idolului Saturn - echivalentul lui moloh la evrei in Vechiul Testament unde se omorau copii nou nascuti prin taiere in bucati cu niste securo si se ardeau in niste trasuri de forma unor mri cuptoare astfel se aduceau jertfe idolului lui Moloch, adica demonilor curviei, mamona a iubirii de arginiti adica a materialismului, etc.

Vezi mai jos ce spune Arhimandirul Cleopa Ilie despre idolul noroc, adica Moloh sau Saturn:
"Nu mai ziceti << noroc >> caci va inchinati la dracul [la satana, diavolului, potrivnicului, inselatorului]." (Parintele Cleopa Ilie - Parintele Cleopa Ilie "CINE A FOST NOROC")

- IDOLUL NOROC - Dracul Noroc sau zeul Moloh - Parintele Cleopa Ilie - SfaturiOrtodoxe.ro) ].

Numele cetatii inseamna „casa pentru cereale” (hambar), „casa painii”  sau „templul lui Laham”, zeu canaanit. Numele Betleem are si un sens simbolic de prosperitate materiala (solul locului era fertil) si un sens simbolic de binecuvantare spirituala [bine, crestineste se spune binecuvantare duhovniceasca].

Cetatea Betleem, desi era locul de unde provenea regele David (I Regi 16, 2-4), era una destul de mica si de neinsemnata. In recensamantul cetatilor facut de Iosua apare „Efrata sau Betleemul” (15, 59) la partea lui Iuda. Aici se gaseste si mormantul traditional al Rahelei.

Teofilact al Ohridei arata totusi ca Betleemul va deveni o mare cetate, poate nu neaparat matriala, ci una spirituala.

Traducerea romaneasca preia aceasta din Septuaginata, insa in unele manuscrise ebraice nu se pomeneste nimic de Betleem.

Acest lucru a dat nastere unor presupuneri, cum ca numele cetatii ar fi fost sters intentionat de evrei din textul sfant, pentru a ascunde originea davidica a lui Hristos.

Sfantul Ioan Gura de Aur semnaleaza exactitatea profetiei lui Miheia: „Uita-te cat de precise sunt cuvintele profetiei! Profetul n-a spus: Va locui in Betleem, ci din tine va iesi. Deci profetia spune ca se va naste acolo”. Hristos S-a nascut nu numai intr-o cetate mica ci si intr-un staul, pe paie (Luca 2, 7) etc., toate fiind semne ale chenozei – a desertarii de slava Sa Dumnezeiasca – si a smereniei Fiului lui Dumnezeu. Nasterea lui Hristos in Betleem implineste si celelalte profetii care vorbesc despre Mesia ca de un urmas a lui David (Isaia 11, 1. 10; Ieremia 23, 5; 33, 15).

Aceasta profetie este citata liber de catre rabinii care ii raspund regelui Irod (Matei 2,6), indicand „Betleemul din tara lui Iuda” ca echivalent pentru „Beyt-Léhem, Efrata”. Aceasta precizare a profetiei referitoare la Betleemul din Iudeea este importanta deoarece mai exista un Bet-Léhem in Galileea, in tara lui Zabulon (Iosua 19,15). Primul dintre ele a fost, intr-adevar, locul nasterii lui Iisus (cf. Luca 2,4.15; Ioan 7, 41-42).

Sursa: https://doxologia.ro/cand-unde-s-nascut-mantuitorul

Sarbatoarea Craciunului este o sarbatoare crestina?

Datorita datinei religioase in tarile numite crestine si nu numai, sarbatoarea craciunului este asociata cu nasterea mantuitorului Isus Christos [Iisus Hristos]. Obicieiurile sarbatorii difera de la un popor la altul iar uneori diferentele se regasesc chiar si intre membri aceluiasi popor.
Dar indiferent de toate aceste diferente o chestiune prevaleaza, anume, este aceasta sarbatoare o sarbatoare crestina?
Este ziua de 25 decembrie ziua nasterii Domnului Isus Christos?
In tot ceeace se intampla in aceasta sarbatoare se promoveaza adevarul lui Dumnezeu sau obicieiurile popoarelor?
La aceste intrebari se va raspunde in acest subiect, dar decizia personala a fiecarui om reflecta hotararea lui de a urma fie adevarul Sfintei Scripturi fie invataturile de datina omeneasca atit de diferite iar in acest caz nefolositoare.

Cand a fost nascut Isus [Iisus]?

Toti vor fi de acord ca Biblia este singura istorie demna de incredere cu privire la acest subiect si din fericire ea nu ne lasa in indoiala cu privire la timpul anului cand a fost nascut Isus [Iisus]. Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul, servea in templu ca preot in ce-a dea opta ceata a preotiei, numita cea a lui „Abia”. Aceasta se intampla in prima parte a lunii iunie si in timpul acela ingerul Domnului l-a instiintat ca sotia lui, Elisabeta, va concepe curand un copil care va fi numit Ioan (Luca 1:5,1:8,1:13,1:23-28, AS). Asadar, atunci cand ingerul lui Iehova a vizitat-o pe Maria, vara Elisabetei, cand Elisabeta era in luna a sasea de sarcina, aceasta marca perioada anului din luna decembrie. Prin urmare, inregistrarea arata ca in acea perioada din decembrie a ramas insarcinata Maria, cea care avea sa devina mama lui Isus [Iisus]. Ca urmare, Isus [Iisus] nu a fost nascut in decembrie, ci de fapt noua luni mai tarziu, in jurul ultimei decade a lunii septembrie sau a primei decade a lunii octombrie – Luca 1:26-27,1:30-31,1:36.

Mai mult decat atat, Scripturile spun ca pastorii se aflau pe camp pazindu-si turmele atunci cand Isus [Iisus] a fost nascut. Deci aceasta se intampla toamna, inaintea anotimpului ploios si nu in decembrie cand turmele se aflau la iernat in stane (Luca 2:8-20; Ezra 10:9,10:13). In plus, Isus [Iisus] a fost botezat in raul Iordan aproape in timpul celei de-a treizecia sa zile de nastere si aceasta nu s-a intamplat in toiul iernii (Luca 3:21-23). Sa ne aducem de asemenea aminte ca Isus [Iisus] a fost atarnat pe stalp cand era in varsta de treizeci si trei de ani si jumatate si deoarece aceasta s-a intamplat in timpul pastelui, in primavara anului, in mod necesar el a fost nascut cu treizeci si trei de ani si sase luni inainte, adica in toamna anului si nu in decembrie. Asadar toate Scripturile sunt foarte clare, dovedind ca Isus [Iisus] n-a fost nascut nicidecum in jurul lui 25 decembrie sau in jurul lui 7 ianuarie. De aceea este gresit sa sarbatorim oricare din aceste date ca ziua de nastere a lui Isus [Iisus].

Atunci, cum se intampla ca aceste date au fost acceptate in mod universal pentru celebrarea Craciunului? O privire spre paganismul din vechime arata ca inainte cu mii de ani sa fie nascut Cristos [Christos, Hristos] oamenii se inchinau soarelui care rasare mereu, in acelasi loc si care nu dispare niciodata, ca la izvorul vietii si al nemuririi. Ei observau anual ca zilele se scurtau pana se ajungea la solstitiul de iarna din 21 decembrie, si apoi, de bucurie pentru „intoarcerea” acestuia, ei tineau o mare sarbatoare in cinstea soarelui „renascut”.
Cand experimentul de construire a turnului de la Babel a devenit confuz, inchinatorii la soare au fost imprastiati in lumea intreaga si in felul acesta s-a tinut printre primii scandinavi, anglo-saxoni si celti, precum si printre egipteni, persani si altii, sarbatoarea destrabalata din luna decembrie, cu desfrauri cauzate de betie si rituri obscene. Aceasta sarbatoare era cunoscuta printre romanii pagani ca „sarbatoarea Saturnaliilor”.

Concluzia clara ce se trage din aceste fapte este ca celebrarea din 25 decembrie este pur si simplu de origine pagana si demonica. Enciclopedia Catolica (vol. 3, pag. 727) spune: „Totusi, binecunoscuta sarbatoare a soarelui, a Natalis Invicti [‘Ziua de nastere a celui de neinvins’], celebrata pe 25 decembrie, are o puternica inraurire asupra datei noastre din decembrie”.

Primii crestini nu au avut nimic de-a face cu aceasta sarbatoare pagana. „Craciunul nu se afla printre primele sarbatori ale Bisericii. Ireneu si Tertulian il omit din lista lor de sarbatori”, spune Enciclopedia Catolica. Cu toate acestea, pe masura ce timpul inainta si Biserica romano catolica se straduia sa castige de partea sa mai multi pagani, clerul a pus o eticheta „crestina” pe Saturnaliile pagane din 25 decembrie si a botezat-o „Christ-mass” – liturghia lui Cristos.

Clerul nu numai ca recunoaste aceasta, ci chiar incearca s-o justifice. James M. Gillis, C.S.P., redactor al publicatiei Catholic World (2 decembrie 1945), scria: „Este un fapt bine cunoscut ca papii si consiliile din Biserica timpurie au pus intentionat o sarbatoare crestina peste sau aproape de ziua unei petreceri pagane ce exista dinainte, cu scopul de a elimina sarbatoarea pagana in general imorala”. Dar cum a fost eliminata celebrarea pagana, de catre celebrarea continua a acestei sarbatori pagane cu o eticheta crestina pe ea? Sub tutela si binecuvantarea clerului obiceiurile pagane continua pana in timpul prezent.

Originea si insemnatatea obiceiurilor de Craciun

Plantele vesnic verzi erau folosite de inchinatorii la soare din vechime ca un simbol al nemuririi. In Egipt, unde nu se gasesc conifere, erau folosite in schimb ramuri verzi de palmier. In India erau folosite ramuri de oleandru si paganii din Roma isi impodobeau casele pentru marea sarbatoare a Saturnaliilor cu crengi verzi. Iedera si stejarul vesnic verde erau de asemenea considerati sacri de grecii din vechime si de altii. Druizii recunosteau mai ales vascul ca sacru si in riturile lor mistice, pe 25 decembrie, „privilegiul vascului” dadea voie unui tanar sa sarute o fata sub ramurile lui cat timp tineau bobitele, una pentru fiecare sarut.

Lumanarile aprinse din fereastra amintesc de lumanarile de ceara folosite de romanii care celebrau Saturnaliile. Busteanul care se aprinde in ajunul Craciunului era ars anual la sarbatoarea din decembrie a scandinavilor. Cu mult timp inainte ca asa-numitii crestini din Italia sa adopte practica, chinezii si hindusii foloseau focuri de artificii pentru a face inchinarea lor la demoni cat mai zgomotoasa posibil [pocnitori, petardele de azi, etc.].

Chiar si masa de Craciun si folosirea bauturilor alcoolice tari isi au originea de la pagani. In zilele lui Ieremia, cei care se intorsesera de la inchinarea curata a lui Iehova coceau turte speciale pentru zeitele lor, „imparateasa cerului” si de la acea practica din vechime isi au originea astfel de lucruri precum: „oameni din turta dulce”, placinte cu carne si alte asemenea (Ier. 7:18). Druizii au fost cei care prajeau un cap de porc pentru Freya, zeita lor si de atunci inainte porcul este considerat foarte potrivit pentru masa de Craciun. Precursorul butoiului cu bautura a fost butoiul anglo-saxon cu bere tare. Lacomia atat la mancare, cat si la bautura, era tot la fel de mult o parte a celebrarii printre pagani cum este astazi printre popoarele crestinatatii. In orice caz, Biblia condamna aceste lucruri – Prov. 23:21; Gal. 5:19-21; Fil. 3:19.

Acel om foarte simpatic cu obraji rosii, barbie dubla si mustati numit Mos Craciun are o legatura mult mai mica cu sarbatoarea decat celelalte accesorii. Unii pretind ca un episcop sfant din Mira cu numele de Nicolae, care a trait in secolul al IV-lea dupa Cristos, a fost primul „Sfant Nicolae” si in intunecatul Ev Mediu el era considerat sfantul protector al caselor de amanet si al saracilor. El era descris ca un personaj simplu, deschis, mai degraba pustnic, pana cand un caricaturist a pus mana pe el in 1863 si l-a imbracat pe „sfant” in haine vesele. Diavolul face tot ce este posibil pentru a huli si a batjocori pe viul si adevaratul Dumnezeu si pentru a-i intoarce pe oameni de la inchinarea Sa pura. Pentru a realiza ambele scopuri nelegiuite, asa cum se face cand asa-numitii crestini celebreaza Craciunul, Diavolul foloseste orice siretlic de amagire.
Au fost demascate doua aspecte majore ale planului sau, anume etichetarea unei sarbatori pagane ca ziua de nastere a lui Cristos [Hristos] si folosirea in continuare de obiceiuri, simboluri si practici pagane in numele lui Cristos [Hristos]. In afara de aceasta, Satan a legat cu atata succes inimile, sentimentele si emotiile oamenilor de aceasta celebrare ce dezonoreaza pe Dumnezeu, incat chiar si atunci cand sunt informati de paganismul categoric din intreaga chestiune, multi oameni sunt inclinati sa tina la ea ca la ceva ce le este drag. „Si ce daca?” este atitudinea lor. Trecand cu vederea aspectele rele si privind la binele ce se face, ei spun: Uitati-va la inaltarea spirituala care se obtine anual – cadouri pentru cei saraci, colinde inaltatoare, citirea Bibliei despre ‘pace pe pamant, bunavointa fata de oameni’. Cu toate acestea, o examinare mai atenta a acestor aspecte le va arata de asemenea ca acestea sunt parti ingenioase ale mascaradei.

Poate esti surprins sa afli ca oferirea de daruri de Craciun este la fel de pagana la originea ei ca si celelalte obiceiuri. Tu vei obiecta la aceasta pe motiv ca „oamenii intelepti” au adus daruri cand a fost nascut Isus [Iisus]. Ei bine, tocmai asta e problema.
Acei „oameni intelepti” erau magi care se inchinau la diavol, din Est, din Persia si ei au venit la insistenta Diavolului si si-ar fi dus la indeplinire scopul de a-l trada pe Isus [Iisus] nelegiuitului Irod daca Dumnezeu n-ar fi impiedicat planul. Pe de alta parte au venit si pastorii tematori de Dumnezeu, dar nu exista nici o inregistrare ca ei s-au dedat la practica pagana de oferire de daruri (Mat. 2:1-11; Luca 2:8-20). Tertulian si altii spun cum schimbul de daruri era o parte a celebrarii Saturnaliilor. Si imnurile pe care ei le cantau la acea sarbatoare au fost premergatoare pentru colindele de Craciun.

Hai sa fim sinceri in legatura cu oferirea de cosuri de mancare celor saraci in aceasta perioada. Cum ramane cu restul anului?
Vor potoli oare mania lui Dumnezeu darurile facute o data pe an de catre o natiune care se auto-intituleaza crestina, pentru ca opreste in mod deliberat necesitatile vietii de la cei saraci, pentru a pastra preturile ridicate? Intr-adevar nu!
Nu efortul caritabil de exterior, pentru fonduri de Craciun, in jurul caruia se face multa zarva, nu face uitata lacomia si exploatarea oamenilor intr-o lume supusa dumnezeului mamona. Cu siguranta Dumnezeu va auzi strigatul celor nevoiasi carora li se distribuie cu economie o portie de mancare de Craciun si care sunt neglijati, uitati si asupriti restul anului – Ps. 9:16-18; Ier. 5:26-29; Amos 8:4-7.

Cum se face ca aceea fervoare religioasa nu este urmata de citirea si urmarea Bibliei? Recunoasterera ca Domn al lui Isus Christos [Iisus Hristos], ca Domn a carui domnie va cuprinde precum cerul si pamantul nu inseamna a petrece dupa felul oamenilor ci ascultarea de Cuvantul sau.

Sursa: http://www.vestitorulimparatiei.ro/arhiva_teme/6/sarbatoarea-craciunului-este-o-sarbatoare-cre%C5%9Ftina-.html

Totul despre Craciun, crestinism si paganism

by ice4you® · December 23, 2016

Originea sarbatorii

Cuvantul "Craciun" nu exista in Biblie si nicaieri in Biblie nu se spune sa tinem o sarbatoare cu acest nume, cu alte cuvinte, Dumnezeu nu porunceste o astfel de sarbatoare. In Noul Testament nu exista nici o lege care sa oblige la tinerea unor sarbatori religioase cu date sau anotimpuri fixe.

Craciunul este celebrarea zilei de nastere a Domnului Isus Hristos [Domnului Iisus Hristos]. Dar nici ziua de nastere a Mantuitorului nu a fost poruncit sa fie pazita. Cartile de istorie si chiar Enciclopedia Bisericii Catolice sustin ca aceasta sarbatoare nu a existat de la inceputul crestinismului: Craciunul nu s-a numarat printre cele mai timpurii sarbatori ale Bisericii. Irineu si Tertulian il omit din lista lor de sarbatori.
Dupa ce crestinismul a fost acceptat de imperiul roman (in prima jumatate a sec. IV), a fost decretat de catre mai marii religiosi ai vremii ca biserica sa sarbatoreasca nasterea Domnului.

Mai tarziu, cand bisericile din diferite locuri au inceput sa sarbatoreasca nasterea lui Hristos, au fost mari diferente de opinii in ce priveste data corecta. Biserica Romano-catolica n-a inceput sa sarbatoreasca ziua de 25 decembrie decat in ultima parte a secolului patru [ secolului IV ]. Pana atunci, crestinii tinusera aceasta sarbatoare in diferite perioade ale anului: in decembrie, in mai, in aprilie si, cel mai frecvent, in ianuarie.

Cum s-a ajuns totusi la aceasta data de 25 decembrie?

Sarbatorile Saturnalia erau, la un moment dat, cele mai de seama sarbatori la Romani... Sarbatorile de iarna erau foarte populare in antichitate.

"In Roma si in Grecia pagana, pe vremea barbarilor teutoni, in vremurile stravechi ale civilizatiei egiptene antice, in stadiul de inceput al dezvoltarii popoarelor din est si vest, din nord si sud, perioada solstitiului de iarna a fost totdeauna o perioada de bucurie si sarbatoare."

Pentru ca acest anotimp era atat de iubit, biserica oficiala (de stat) (Catolica sau Ortodoxa – depinde de zona) l-a adoptat ca timp al nasterii lui Hristos.
Cea mai mare secta religioasa pagana care a stimulat celebrarea zilei de 25 decembrie ca sarbatoare in intreaga lume romana si greaca a fost inchinarea pagana adusa soarelui, mitraismul. Aceasta sarbatoare de iarna a fost numita "Nasterea" – "Nasterea Soarelui". In aceasta perioada a iernii, soarele atinge punctul sau cel mai de jos in emisfera sudica (australa) si apoi incepe miscarea sa treptata catre nord – asemenea unei ridicari. Acest fenomen a fost numit nasterea soarelui si era sarbatorit in aceasta perioada.

Pe masura ce obiceiurile pagane referitoare la inchinarea adusa soarelui erau "crestinizate", este de inteles ca urma sa rezulte confuzie. Unii credeau ca Isus [Iisus] era Sol, zeul-soare! Tertulian trebuia sa declare ca Sol nu era Dumnezeul crestinilor; Augustin a denuntat identificarea eretica a lui Isus [Iisus] cu Sol.
Papa Leo I a mustrat aspru dainuirea inchinarii adusa soarelui, deoarece niste crestini, stand chiar in pragul "bazilicii apostolilor", i-au intors acestuia spatele pentru a se inchina soarelui care rasarea.
Nu au reusit insa sa aboleasca aceasta inchinare pagana si au venit cu solutia inchinarii cu fata spre rasarit. Ba chiar au inceput sa construiasca cladirile de cult (spre deosebire de cea de mai sus) in asa fel incat oamenii sa se inchine cu fata spre rasarit.
Inchinarea la soare (Tamuz la acadieni, Baal la sidonieni [sunt doi demoni, draci] ) si inchinarea cu fata spre rasarit sunt neplacute lui Dumnezeu – De. [Deuteronomul] 4:19;2 Imp. [Regi] 23:5,11; Ez. [Iezechiel] 8:13-16.

Preotul Dumitru Balasa scrie:
Precizam ca asa numitul cult al Soarelui nu a fost adus in Dacia de colonistii romani, ci el este autohton. Era cea dintai credinta a stramosilor Geto-dacilor, asa cum am aratat. S-a afirmat ca intre ciclul sarbatorilor de iarna romane, mai cu seama Saturnalele, Calendele [colindele] si Dies natalis Solis Invinct, cercetatorii cred a stabili legaturi indiscutabile. In realitate, lucrurile stau invers.
Mai intai este vorba de o oarecare coincidenta a zilei de nastere a lui Isus Hristos [Iisus Hristos] (FALS: nu se cunoaste o data a nasterii lui Hristos – apoi sa nu uitam ca in decembrie, nici in Israel nu mai stau pastorii noaptea cu oile pe camp (Lu.2:8) [Luca 2:8], cat despre a naste in grajd iarna... este frig! n.m.), cu perioada sarbatorilor de iarna ale lumii vechi. Prima data ziua lui Saturn a fost stabilita ca o zi de sarbatoare la 17 decembrie in anul 217 i.Hr. [inainte de Hristos]
Dupa aceea, pe parcurs, s-a marit treptat numarul zilelor, pana ce s-a ajuns la 7 zile, intre 17 si 23 decembrie. Imparatul Aurelian (270-275), adept al cultului Soarelui – Mithra, in anul 274, a declarat oficial ca zi de sarbatoare ziua de 25 decembrie, pentru a contracara avantul si sarbatoarea crestina. Cu toate acestea, cultul lui Mithra, in anul 391, prin decret imperial, era declarat ilicit.

In Enciclopedia Catolica scrie: Binecunoscuta sarbatoare in cinstea soarelui, Natalis Invicti (Nasterea Neinvinsului Soare) serbata in 25 decembrie, poarta in esenta responsabilitatea pentru data sarbatorii noastre din luna decembrie. Acest lucru, catolicii l-au facut si pentru alte sarbatori ale lor.
De exemplu:
24 iunie, era o sarbatoare in cinstea lui Baal la druizi (preotii celtilor in antichitate – mil.1 i.Hr. - [i.Hr. - inainte de Hristos]); ea a devenit sarbatoarea nasterii lui Ioan Botezatorul;
15 august, care era consacrata lui Isis (la egipteni) sau Dianei (la romani), a devenit "adormirea Maicii Domnului" (Sf. Marie Mare) [Sfanta Marie Mare];
02 februarie, care era la romani o zi sarbatorita cu torte si lumanari in cinstea zeitei Februa (la greci, in aceasta data se sarbatorea zeita Demetra) a devenit "Intrarea Maicii Domnului in Biserica").
Tehnica suprapunerii sarbatorilor pagane cu cele inchinate adevaratului Dumnezeu nu a fost inventata de Biserica ortodoxa sau Romano-catolica. Biblia o arata in 1Imp.12:25-33 (Gal.4:8-11) [Cartea intaia a Regilor 12:25-33 (Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel 4:8-11) - Biblia Ortodoxa].

Este posibil ca datele sa aiba vreo importanta in "dimensiunea spirituala" a ingerilor si a lui Dumnezeu? Nu am studiat inca acest lucru. Stiu insa ca Domnul a cerut in V.T. [Vechiul Testament] sarbatorirea anumitor evenimente in anumite zile (fixe) sau anotimpuri (perioade)... Nu se tineau la intamplare. Oare duhurile rele, impotrivitoare lui Dumnezeu doresc sa imite pe Dumnezeu, pentru a fi cinstite ca Dumnezeu? Cu siguranta! Oare dracii se bucura sa poata batjocori pe Dumnezeu prin intermediul creatiei Sale (omul) sau a celor rascumparati facandu-i sa tina zile care nu sunt poruncite de El, ba chiar zile care la origine au fost dedicate unor "dumnezei straini"? Cu siguranta!
Decembrie ...are ca simbol Ţapul sau Cornul Caprei si Capricornul (Viata sau Oglinda vietii la greci). In plastica este reprezentat ca un tap cu coarnele pe spate. In aceasta luna, la 25, se sarbatoreste Nasterea Domnului, popular Craciunul... Adesea, in simbolistica, crestina, pagana sau chiar satanista, tapul (capra) reprezinta pe... cel rau [satana, dracul, diavolul, vicleanul, inselatorul, potrivnicul, etc.]!

Caruia dintre noi i-ar fi bine sa serbeze ziua celui iubit prin simboluri ale dusmanului celui iubit?

Ce sa facem atunci? Sa nu serbam Craciunul? Sa-i declaram razboi?

Cred ca mult mai bine este ca in fiecare zi a anului sa fim multumitori lui Dumnezeu pentru nasterea lui Isus Hristos [Iisus Hristos]. Sa nu asteptam luna decembrie ca sa ne aducem aminte ca prin harul lui Dumnezeu, in Betleem ni s-a nascut un Mantuitor care este Hristos Domnul! Daca altii o fac, in primul rand o fac din nestiinta... Daca se vor pocai, vor cunoaste adevarul si acesta ii va face slobozi.
Sa pastram intotdeauna o inima buna si curata inaintea lui Dumnezeu si atunci vom face ce este placut inaintea Lui... E bine sa ne amintim despre nasterea Domnului Isus Hristos [Iisus Hristos - ], chiar s-o sarbatorim daca dorim. Putem folosi perioada Craciunului ca un timp de ajutorare sau de evanghelizare a oamenilor, dar sa nu socotim aceasta o lege, o porunca a Bibliei si sa nu osandim pe cei care nu cred in Sarbatorirea Craciunului.

De unde vine acest numele Craciun si ce inseamna el?

Din vremuri stravechi ne-a ramas o istorisire care explica de ce sarbatoarea nasterii Domnului poarta numele de "Craciun".
Se spune ca Fecioara Maria, de mica, intrase la manastire. Aici a fost anuntata de arhanghelul Gavril ca-L va naste pe pruncul sfant. Cand sarcina incepea sa fie vizibila, nevinovata fecioara i-a spus staretii intreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o si a alungat-o de la manastire.
Rusinata, Fecioara s-a ascuns intr-o padure, dar aici o urmarea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii si cosmaruri. In ajunul nasterii el a aruncat o piatra in sanii fecioarei. Din ei a tasnit pe cer laptele sfant, astfel luand nastere Calea Laptelui (Calea Lactee).
Nemaiputand indura acest chin, Maria a plecat din padure si a ajuns la casa lui Craciun, un boier nemilos care-si tortura sotia si fetele. Acesta era plecat si sotia lui, o femeie miloasa, a gazduit-o pe Fecioara in staul, unde a nascut. In acel moment s-a aratat pentru prima data pe cer Luceafarul, pentru a vesti sosirea lui Iisus. Vazand steaua, Craciun crezu ca femeile au dat foc la casa si se grabi sa vada ce s-a intamplat.
Intre timp Craciuneasa avusese grija sa faca totul dupa datini, si drept rasplata Maica Domnului le vindeca pe cele trei fiice ale lui Craciun care fiecare avea cate ceva: una era schioapa, alta oloaga si ultima oarba.
Cand ajunse acasa, fiindca sotia nu i-a iesit in intampinare, i-a taiat mainile. Vazand aceasta, Fecioara i le puse la loc si, prin aceasta minune il facu si pe barbat sa-si dezghete inima si sa creada in Dumnezeu. Din acest motiv, ziua in care s-a nascut Mantuitorul, s-a numit Craciun.
Numai o farama de bun-simt daca ai, vei fi neplacut surprins de penibilul acestei explicatii. Nu-i de mirare ca multi oameni nici nu mai vor sa auda de religie, de Dumnezeu cand sunt intampinati cu astfel de povesti. Nu iti trebuie nici multa minte si nici multe cunostinte ca sa-ti dai seama ca ea nu este adevarata:

• ce fel de manastire era aceea la care a intrat Fecioara? Manastirile "crestine" au inceput sa apara in sec.IV (cam la 300 de ani dupa moartea Mariei); evreii nu aveau manastiri iar daca ar fi fost o altfel de religie, Maria nu ar mai fi fost socotita neprihanita de catre Dumnezeu!
• in afara de faptul ca ingerul Gavril a vestit Mariei nasterea pruncului, toate celelalte amanunte (atat personaje, locuri cat si intamplari) nu sunt decat inventii puerile, unele dintre ele chiar mai rau, stupide (cum ar fi originea Caii Lactee si a Luceafarului).
• Biblia nu sustine nicaieri ideea ca Maica Domnului ar fi facut minuni...

Craciun – (din lat. creatio-, onis) una dintre cele mai mari sarbatori crestine, care celebreaza, la 25 decembrie al fiecarui an, nasterea lui Isus Hristos [Iisus Hristos]. (dictionar V. Breban)

Iata explicatia data de preotul Dumitru Balasa (preot ortodox, parinte ortodox [unica Dreapta Credinta, Adevarata Credinta, OrtoDoxa]):
"Domnul Iisus Hristos fusese socotit de gnostici [eretici, pagani] o creatura – Creaciun. Dupa anul 325 a fost recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu, una din persoanele Sfintei Treimi: "nascut, iar nu facut (creat)". Totusi, in popor, Iisus Hristos este identic cu Craciun. (Gnosticismul traco-dacic, dupa forme si locuri, dureaza pana in a doua jumatate a mileniului intai d. H. [dupa Hristos] Dupa ce Sinoadele [Sfintele Sinoade a toata lumea in Dreapta Credinta, OrtoDoxa din 325 - 787, Simbolul de Credinta sau Crezul a fost facut la primele doua Sfinte Sinoade a toata lumea adica la Sinodul I de la Niceea (325) si la Sinodul al II-lea de la Constantinopol (381) si mentinut la toate cele 7 Sfinte Sinoade a toata lumea (nimite in greaca "ecumenice" adica a toata lumea in Dreapta Credinta) si la Sfintele Sinoade locale in Dreapta Credinta, OrtoDoxa] dau o forma precisa Crestinismului, acesta se integreaza doctrinei precizate si din el raman numai anumite elemente.) In cartile de cult ortodox [in unica Dreapta Credinta, Adevarata Credinta], cuvantul Craciun nu exista, ci Nascutul.
Poporul Daco-Roman, care nu a facut doctrina, a pastrat primul termen pana astazi. Un colind spune:

    Ca-i nascut un domn prea bun
    Cu numele lui, Craciun,
    Ca-i nascut un om frumos,
    Cu numele lui, Hristos.

Totusi, in finalul aceleiasi carti, autorul se exprima confuz si chiar el insusi cade in ceea ce critica poporul nestiutor:

Timp de aproape o jumatate de secol, Craciunul, frumoasa sarbatoare a Nasterii Domnului, cu colindele ei, a fost stransa in sarma ghimpata: Mos Craciun, ingropat si inlocuit cu prozaicul Mos Gerila. Dar s-a produs o minune. Odata cu revolutia..., Sarbatoarea Nasterii Domnului a fost descatusata. Mos Craciun a inviat...

Craciun este creatul lui Dumnezeu (de la creatio), este un cuvant daco-roman, un fir de borangic in panza multimilenara a neamului. In cartile de slujba ortodoxa ii zice Iisus Hristos "nascut , iar nu facut"...(1) Cu alte cuvinte, "creatul" si Iisus sunt una... Este gresit sa numim pe Hristos cu numele Craciun. El nu este o "creatura" a lui Dumnezeu, ci Fiul vesnic al lui Dumnezeu – Mi.5:2 [Miheia 5:2]; Io.1:1 [Sfanta Evanghelie dupa Ioan 1:1]; 8:58; Col.1:17 [Epistola catre Coloseni a Sfantului Apostol Pavel 1:17 - Biblia Ortodoxa, drespt spus nu "biblie" ci Sfanta Scriptura sau Dumnezeiasca Scriptura].

Traditia bradului

Un obicei specific "sarbatorilor de iarna" este aducerea in casa si impodobirea unui brad. Oare ce legatura are bradul cu sarbatorile de iarna? Ce este specific bradului? Ce il face sa fie diferit de alti copaci?

Un cantec "de sezon" (german, din cate stiu) spune:

    O brad frumos, o brad frumos,
    Cu cetina tot verde...
    Tu esti copacul credincios,
    Ce frunza nu si-o pierde...

Daca este sa simbolizeze ceva, atunci ce ar arata bradul "cel vesnic verde"? Viata fara sfarsit, nu-i asa? Toti ceilalti copaci "mor" toamna, dar el, este "tot verde", asa cum toti oamenii mor, dar Dumnezeu ramane in veac... Poti sa numesti (din acest p.d.v.) bradul drept dumnezeul copacilor! (Deci cand aduci in casa bradul... aduci un "dumnezeu strain"?)

Nu este de mirare ca la Lunca Ilvei (si in multe alte parti) oamenii impodobesc caruta care duce mortul la groapa cu brazi – vor sa spuna ceva despre nemurire; la fel cand construiesc o casa si pun in varful acoperisului un brad; la fel cand impodobesc sala nuntii cu crengi de brad – vor sa spuna ceva despre trainicia casei sau a casniciei.

Inca din antichitate oamenii s-au inchinat la pomi numiti de ei "sacri" (si astazi sunt religii de acest gen atat in lumea primitiva (asa numita "necivilizata") cat si in cea moderna).

Druizii socoteau stejarul drept copac sfant. Egiptenii aveau palmierul, iar scandinavii si romanii... ghici ce? – BRADUL!

Exista o legenda antica babiloniana care spune ca a fost un ciot de copac uscat din care a iesit un copac care nu s-a mai uscat niciodata; a ramas "vesnic verde"... "ce frunza nu si-o pierde..." Ciotul uscat reprezenta pe Nimrod (Gen.10:8-12) [Facerea 10:8-12 - Biblia Ortodoxa] care murise iar copacul "vesnic verde" arata ca Nimrod s-a reincarnat in persoana lui Tamuz (care in religia acadienilor (locuitorii uneia din cetatile stapanite de Nimrod – Gen.10:10 [Facerea 10:10]) era zeul-soare, sotul zeitei Istar (numiti de sidonieni (fenicieni) Baal si Astarteea).(3) Un comentariu foarte bogat si interesant despre Tamuz se gaseste in Smith’s Revised Bible Dictionary.)

Biblia vorbeste in multe locuri despre inchinarea gresita asociata cu "pomul verde":

    De.12:2 [Deuteronom 12:2] Sa nimiciti toate locurile in cari slujesc dumnezeilor lor neamurile pe cari le veti izgoni, fie pe munti inalti, fie pe dealuri, si sub orice copac verde.
    1Imp.14:23 [Cartea intaia a Regilor - 1 Imparati - 1 Regi 12:24] Si-au zidit si ei inaltimi cu stalpi inchinati idolilor si Astartee pe orice deal inalt si sub orice copac verde.
    2Imp.17:10 Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartee pe orice deal si sub orice copac verde.
    2Cr.28:4 [Epistola a 2-a a Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni - 2 Corinteni 28:4] Aducea jertfe si tamaie pe inaltimi, pe dealuri si sub orice copac verde.
    Is.57:5 [Isaia 57:5] care se incalzeste pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii in vai, sub crapaturile stancilor...
    Ier.2:20 [Ieremia 2:20] De mult ti-ai sfaramat jugul, ti-ai rupt legaturile, si ai zis: "Nu mai vreau sa slujesc ca un rob!" Caci pe orice deal inalt si sub orice copac verde, te-ai intins ca o curva.
    Ier.3:6 [Ieremia 3:6] ,,Domnul mi-a zis...: Ai vazut ce a facut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte inalt si sub orice copac verde, si a curvit acolo.
    Ier.3:13 [Ieremia 3:13] Recunoaste-ti numai nelegiuirea, recunoaste ca ai fost necredincioasa Domnului, Dumnezeului tau, ca ai alergat incoace si incolo la dumnezei straini, sub orice copac verde, si ca n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul."
    Ez.6:13 [Ieremia 6:13] Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand mortii lor vor fi in mijlocul idolilor lor, imprejurul altarelor lor, pe orice deal inalt, pe toate varfurile muntilor, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tamaie cu miros placut tuturor idolilor lor.

Romanii, in timpul Saturnaliei, impodobeau bradul cu boabe rosii... Astazi, boabele s-au transformat in globuri iar intre altele, se foloseste beteala (argintie sau aurie). Iata un pasaj interesant din Biblie: Ier.10:3,4 [Ieremia 10:3,4]!

["Ca datinile neamurilor sunt desertaciune: aceia taie un lemn [copac, copac verde, brad] din padure si mainile mesterului il lucreaza cu toporul;
Apoi il imbraca cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocanul, ca sa nu se clatine. Asa sunt dumnezeii neamurilor. >>" (Domnul Iisus Hristos spune prin Ieremia - Ieremia 10:3,4 - Biblia Ortodoxa)]

Alt ornament care aduce cu stralucirea soarelui, aurului si argintului sunt artificiile si luminitele – ca niste stelute (sau "pui de soare"... "sorisori de curand nascuti")...

Darurile de Craciun

In folclorul romanesc se face o distinctie clara intre Mos Nicolae si Mos Craciun, cele doua personaje avand chipuri si rosturi diferite. Abia in acest ultim secol aceste personaje vor fi deopotriva inzestrate cu o trasatura noua: obiceiul de a face daruri copiilor.
In traditia populara ziua de 6 decembrie este zi de cinstire a Sfantului Nicolae inca din vremea de demult. Inchipuit ca un mos cu barba alba San-Nicoara (cum i se mai spune Sfantului Nicolae) poate aduce ninsoarea doar scuturandu-si barbia de omat. Sfantul Nicolae a fost treptat desacralizat. Nu numai Mos Craciun este numit cu duiosie "mos"; Sfantul Nicolae, episcopul de Cezareea, martirul lui Iisus si savarsitorul de minuni, devine in ochii romanilor Mos Nicolae. Sub influenta traditiilor europene a fost adoptata imaginea unui Mos Nicolae care pune cadouri in cizmulitele copiilor.
Scandinavii (vikingii) credeau ca zeul lor numit Odin [zeu al mortii si al razboiului! - zeii sau idolii sunt demonii si satana], da daruri speciale celor care se apropiau de bradul lui in timpul sarbatorilor de iarna. Si romanii, dupa cum spune Tertulian aveau practica schimbului de cadouri in timpul Saturnaliei [sarbatorirea zeului Saturn, idolului Saturn].

Nu-i nimic rau, desigur, in a oferi cadouri altora in vremuri de sarbatoare. In Biblie este intalnit acest lucru in doua prilejuri in care Dumnezeu a lucrat in chip minunat pentru restaurarea poporului Israel – Ne.8:10,12; Es.9:19,22 (Domnul incurajeaza pe credinciosi sa dea daruri pentru slujbele si lucrarile religioase – 1Cr.16:29; Ne.7:70; daruri pentru robii eliberati – De.15:13,14; daruri pentru copii – Mat.7:11; daruri din partea fratilor pentru frati nevoiasi – Rom.15:28). Darnicia ca trasatura, ca mod de viata este recomandata si apreciata de Dumnezeu.

Nu se gaseste insa in Biblie obligativitatea impartirii de daruri cu ocazia sarbatorilor in afara de Purim si aceasta a fost in V.T. [Vechiul Testament], pentru evrei. (Intre Purim si Craciun nu pot fi facute legaturi asa incat sa se deduca faptul ca trebuie sa dam cadouri de Craciun. Faptul ca sarbatoarea evreiasca Purim se tinea in luna a 12 nu este deloc relevant, deoarece luna a 12-a evreiasca nu corespunde cu decembrie ci cu februarie-martie.)

Gasim in Biblie un pasaj unde acest schimb de cadouri este facut intr-un cadru festiv negativ, anti-Dumnezeu – Ap.11:10 [Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul - Biblia Ortodoxa]; aici oamenii sarbatoresc uciderea a doi prooroci care vesteau cuvantul lui Dumnezeu.
A face o legatura intre cadourile care "le aduce Mos Craciun" si darurile care au fost date pruncului Isus [Iisus] de catre magi in Biblie nu este corect. Magii nu L-au gasit pe Isus [Iisus] in ziua nasterii Sale, asa cum L-au gasit pastorii in iesle (Lu.2:16) ci ei au gasit "pe Imparatul de curand nascut al iudeilor" intr-o casa (Mat.2:2,11) – este probabil ca pruncul avea cel putin cateva zile sau saptamani. In plus, darurile nu si le-au dat unul altuia, ci le-au dat lui Isus [Iisus], lucru care corespunde mai degraba cu cerintele biblice de a aduce daruri lui Dumnezeu.

Colindatul

Preotul Dumitru Balasa scrie:

E vremea colindelor care dateaza din vremea lui Ler Imparatul (Leru-i ler si iarasi ler!) (Galerius cel Batran si Galerius cel Tanar – 293-311 – imparatii Daciei). (1) Nu este nici macar insinuata provenienta biblica. Sunt unii care fac legatura intre colindele de azi si corul ingeresc care a "cantat" cand a fost vestita pastorilor nasterea lui Hristos. De fapt relatarea biblica nu spune ca ingerii au cantat ci ca "impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand..." – Lu. [Luca] 2:13. Apoi ingerii nu au mers din casa in casa...

Colindele de ieri si de astazi

Traditia colindatului este specific romaneasca. In Europa, cu exceptia zonei sud-estice, acest obicei nu exista. (Nu stiu daca acest lucru este adevarat. Conform unei alte informatii, in Anglia au fost introduse colindele dupa anii 1800 – nu stiu daca inca se mai practica...) Desi profund pagane, traditiile romanesti au fost readaptate, o data cu increstinarea populatiei daco-romane. La est de Europa putini stiu ca traditia colindatului se mai pastreaza doar in spatiul carpato-pontic, cu preponderenta pe teritoriul Romaniei.

Obisnuiti deja cu colindele vechi, romanii nu au stiut sa-si pastreze si sa exploateze trasatura aceasta de originalitate. Ba mai mult, au importat ritmuri si cantece de sarbatori, ce nu au de a face cu specificul poporului roman. Daca celelalte popoare europene au timide incercari in domeniul cantecelor religioase de Craciun, romanii se pot mandri cu un adevarat tezaur de colinde si traditii ale Nasterii Domnului. Traditia colindatului se mai pastreaza in Bulgaria si Ucraina. Ungurii au preluat-o din Transilvania si si-au adaptat-o. Cu toate acestea, numai romanii au reusit sa pastreze fondul originar, latin al vechilor "calende".

Fondul comun al tuturor colindelor este unul pagan, pe care s-au adaptat textele cu continut evanghelic. Traditii pagane increstinate, Calendele erau sarbatori romane inchinate soarelui. Calende desemneaza un obiect rotund, o trimitere directa la discul solar. De aceea colinda se canta in cerc inchis (colindatorii), se facea in ocol, se imparteau colaci si nuci, toate simboluri ale rotundului, ale perfectiunii. Principala motivatie a obiceiului era acela de protectie, mai apoi s-a impus sensul binecuvantarii si cel evanghelic, al Nasterii Domnului.

Cel mai surprinzator este faptul ca melodiile s-au pastrat nealterate, cu preponderenta in zonele izolate (Maramures). Colindatul era un obicei exclusiv masculin, ceata de feciori avand misiunea de a trece pe la fiecare casa si a aduce vestea cea buna. Timp de sase zile, colindatorii realizau un cerc invizibil in jurul comunitatii, pentru a o proteja mai apoi de venirea Anului Nou, cand demonilor li se dadea drumul pe pamant.
Pe langa colindele consacrate ce vorbesc despre Nasterea Mantuitorului in ieslea din Betleem sau despre magii de la Rasarit purtati de stea, se remarca colindele intermediare. Acestea mai pastreaza reminiscente pagane: colinda corbului, colinda junilor, colinda gospodarului. Aceste colinde imbina traditiile pagane ale Anului Nou cu semnificatia crestina a Nasterii lui Iisus Hristos. Sunt colinde de fertilitate, colinde de binecuvantare a pamantului sau colinde provenite din cultul stramosilor. Este clara deci originea religioasa pagana a obiceiului de a colinda in timpul sarbatorilor de iarna.

De Ignat si pana la Craciun se porneste alaiul obiceiurilor de purificare, traditii vechi si precrestine. De Ignat, sarbatoarea Sfantului Ignat Teoforul, oamenii nu lucreaza, singura activitate fiind sacrificarea si pregatirea porcului. Preparatele vor imbogati masa de Craciun, semn al abundentei si al belsugului. Adunati in grupuri, tinerii merg cu turca, capra sau brezaia. Turca este un bot de oaie cu piele de iepure pe la barba, cu urechi de iepure si coarne de lemn, impodobite cu diferite ornamente.
Capra este un bot de capra cu coarne de berbec. Ambele sunt fixate pe un bat si jucate, intr-un ritual bine stabilit. La sfarsit turca si capra mor; ele sunt simboluri ale anului care moare. Capra si turca sunt simboluri demonice, ele sunt purtate in comunitate si aratate tuturor pentru a inlatura astfel frica si blestemul. Folcloristii identifica aceste imagini cu reminiscentele mitologiilor populare in care zeii demonici aveau reprezentari de acest gen (Bachus – tap [Bachus, tap, diavol, satana, drac, demon, vicleanul, necuratul, raul, potrivnicul, etc.]).
Alt obicei [pagan], tot mai rar intalnit, este ursul. Doi tineri sunt imbracati intr-o blana de urs. Ei sunt insotiti de doi "mosi" care au grija ca ursul sa joace asa cum i se canta. Jocul agonic al ursului simbolizeaza, la fel, moartea anului vechi si nasterea aceluia nou.
Traditia populara pastreaza pe un fond precrestin si sceneta Irozilor. Acestia ii intruchipeaza pe cei trei crai de la Rasarit, veniti sa aduca daruri de vin, tamaie si smirna pruncului Iisus Hristos. Doar Irozii reprezinta un obicei specific Craciunului, celelalte facand parte din ritualurile de pregatire in vederea venirii Anului Nou.

Taierea porcului de Ignat

Ziua de Ignat, numita si Ignatul porcilor, este o sarbatoare care cade in 20 decembrie: este ziua in care a fost randuita datina taierii porcului de Craciun. Taranii cred chiar ca un porc neinjunghiat in ziua Ignatului nu se va mai ingrasa, pentru ca atunci el isi viseaza cutitul. Sa-l mai tii in ograda dupa aceasta data nu e de nici un folos de vreme ce porcul nu mai pune carne pe el, ba chiar poate dauna, caci injunghierea lui cu intarziere poate provoca evenimente neplacute.

Obarsia pagana a sacrificarii porcului este evidenta. In Egiptul antic, porcul era adus ca jertfa zeului Osiris, iar in Grecia antica un ritual similar se savarsea in cinstea zeitei Demeter. Ceremoniile sacrificiale din lumea antica corespundeau intotdeauna cu perioadele de innoire a timpului calendaristic. Prinderea si injunghierea porcului in ziua de Ignat, parlirea parului, jupuirea si taierea carnii pastreaza pana azi urme ale unor elemente de ritual pagan, a caror semnificatie insa s-a pierdut.

Ignatu’ – un obicei traditional romanesc ?

Porcul era considerat in vechile culturi animal sacru. In traditia populara romaneasca, Ignatu’ este o divinitate solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox. Exista un timp ritual al sacrificiului porcului – ziua de Ignat (20 decembrie) sau dupa Sfantul Vasile (aproximativ aceeasi zi pe stil vechi), dimineata in zori – moment al zilei propice multor practici rituale.

    "Daca nu tai porcul de Ignat, nu-i mai merge bine... Dupa Ignat, porcul slabeste" spun batranii.

"Victima" este pregatita cu gesturi si formule rituale: animalul este stropit cu apa sfintita, este asezat cu capul spre rasarit, pe frunte sau pe ceafa este trasata cu cutitul o cruce pe care se presara sare, iar in casa sunt rostite formule rituale: "Doamne ajuta!", "Sa-l mancam cu sanatate!".

Alte obiceiuri scot in evidenta valoarea animalului ca simbol al vietii: parul porcului trebuie inmuiat in sange "pentru ca sa nu se stinga neamul porcilor", iar sangele care curge in timpul sacrificiului trebuie strans intr-un vas cu mei.

Ansamblul ritual al "taierii" porcului este incheiat prin masa comuna (numita "pomana porcului") ce se desfasoara intr-o atmosfera solemna, in liniste, realizandu-se, in primul rand, comuniunea spirituala a participantilor la actul sacrificial infaptuit.

Dincolo de toate acestea, eu cred ca ar trebui sa luam ceea ce este bun din acest obicei, si chiar daca originile acestei sarbatori nu sunt unele tocmai crestine asa cum incearca toata lumea sa spuna, nu este nimic rau sa fac bucurie altora sau sa incerci pe cat posibil sa fi mai bun cu altii
[ bucuria trebuie adusa cu sfintenie in desavarsire, in Adevar, in Hristos, pentru ca si diavolul, satana poate face fapte bune in scop rau, pentru a sminti, a ucide trupeste si sufleteste oamenii si a le pierde Viata Vesnica cu Dumnezeu, cum ne spune Hristos:

"Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?
Caci Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale." (Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos - Matei 6:26-27) ].

Sper ca ati avut rabdare sa cititi pana aici si ca acum ati aflat totul ... sau aproape totul despre ceea ce inseamna sau a insemnat vreodata Craciun !

Sarbatori fericite !

Bibliografie, documentatie si surse citate
De la Zamolxe la Iisus – preot Dumitru Balasa
Religia tainica a Babilonului – R.E.Woodrow
Easton’s Bible Dictionary
The Catholic Encyclopedia
Ealsh – Curiosities of Popular Customs
Frazer – The Golden Bough
P.L.Tan – Encyclopedia of 7700 Illustrations
www.zamolxis.ro
www.tion.ro

Sursa: http://ingerisidemoni.ro/blog/totul-despre-craciun-crestinism-si-paganism/

Ce spune Biblia despre Craciun?

Raspunsul Bibliei

Biblia nu mentioneaza data nasterii lui Isus [Iisus] si nu spune ca ar trebui sa o sarbatorim. O enciclopedie afirma: „"Sarbatorirea Craciunului nu este stabilita de Dumnezeu si nici nu-si are originea in NT [Noul Testament]"“ (Cyclopedia de McClintock si Strong).

O analiza atenta a originii Craciunului ne va ajuta sa intelegem ca aceasta sarbatoare are la baza ritualuri religioase pagane. Potrivit Bibliei, orice forma de inchinare dezaprobata de Dumnezeu este o ofensa la adresa lui (Exodul 32:5–7 - [Iesirea 32:5-7]).

Originea obiceiurilor de Craciun

- Sarbatorirea nasterii lui Isus [Iisus]. "Primii crestini nu celebrau nasterea [lui Isus (Iisus)] deoarece considerau ca sarbatorirea zilelor de nastere era un obicei pagan." (The World Book Encyclopedia)

- Ziua de 25 decembrie. Nu exista nicio dovada ca Isus [Iisus] s-a nascut in aceasta zi. Dupa cat se pare, conducatorii religiosi au ales data de 25 decembrie ca sa coincida cu sarbatorile pagane care erau tinute in preajma solstitiului de iarna.

- Oferirea de daruri si petrecerile de Craciun. O enciclopedie afirma: "Saturnaliile, o sarbatoare romana tinuta la mijlocul lunii decembrie, constituie modelul multor obiceiuri de petrecere cu ocazia Craciunului. De exemplu, in aceasta sarbatoare isi au originea petrecerile fastuoase, oferirea de daruri si aprinderea de lumanari" (The Encyclopedia Americana). Potrivit unei alte enciclopedii, "orice fel de munca era intrerupta" in timpul Saturnaliilor (Encyclopædia Britannica).

- Luminile de Craciun. Potrivit cu The Encyclopedia of Religion, europenii isi impodobeau locuintele "cu lumini si cu arbori sau arbusti cu frunza vesnic verde" pentru a sarbatori solstitiul de iarna si pentru a alunga spiritele rele.

- Vascul si laurul. "Druizii (preotii celtilor) atribuiau vascului proprietati magice. Laurul, o planta vesnic verde, era venerat intrucat simboliza intoarcerea soarelui." (The Encyclopedia Americana)

- Pomul de Craciun. "Cultul arborelui era larg raspandit in randul europenilor pagani si a continuat sa fie practicat si dupa convertirea lor la crestinism." Cultul arborelui s-a pastrat pana in zilele noastre prin obiceiul "de a aseza un pom de Craciun la intrarea sau in interiorul unei locuinte in perioada sarbatorilor de iarna" (Encyclopædia Britannica).

Sursa: https://www.jw.org/ro/invataturi-biblice/intrebari/biblia-despre-craciun/

Craciun - dezvaluiri: Adevaratele origini ale traditiilor de Craciun

8.12.2016

Ce stim despre traditiile Craciunului? V-ati intrebat vreodata de ce decoram bradul de Craciun? De ce atarnam crengute de vasc?
Si de ce ii invatam pe copiii nostri sa creada in Mos Craciun? In ce urmeaza, veti afla originea adevarata a Craciunului. S-ar putea sa fiti uimiti dupa ce veti afla sursa traditiilor voastre preferate de sarbatoare.

Aceasta zi a fost numita ziua anului. Este timpul magiei, spectacolelor marete, entuziasmului, generozitatii si dragostei. Pentru multi dintre noi, cele mai pretioase amintiri din copilarie sunt cele legate de traditiile Craciunului. Este perioada in care multe popoare sarbatoresc nasterea Domnului Isus Cristos [Iisus Hristos], Mesia si Mantuitorul lumii.

Totusi, in ultimii ani, sarbatorile spirituale au devenit perioada vanzarilor in masa si a comertului activ. Incredibil, insa, in aceasta perioada multe afaceri obtin mai mult de jumatate din venitul lor de inceput. Traditia de a oferi cadouri, considerata ca provenind din istoria magilor care au adus daruri Pruncului nou-nascut, a evoluat astazi in frenezia din decembrie de a face cumparaturi.

Dar ce stim despre alte traditii ale Craciunului?
V-ati intrebat vreodata de ce decoram pomul de Craciun? De ce atarnam crengute de vasc?
Si de ce ii invatam pe copiii nostri sa creada in Mos Craciun?
In ce urmeaza, veti afla originea adevarata a Craciunului. S-ar putea sa fiti uimiti sau chiar socati dupa ce veti afla sursa traditiilor voastre preferate de sarbatoare.

Sa "despachetam" Craciunul

Istoria, miturile si traditiile Craciunului in emisfera de nord, in a doua parte a lunii decembrie, zilele au cea mai scurta durata, iar noptile - cea mai lunga. Pentru lumea pagana aceasta este cea mai potrivita perioada a anului pentru celebrarea si practicarea lucrarilor intunericului. Calendarul pagan numeste aceasta perioada solstitiul de iarna.

Traditiile de Craciun din zilele noastre au inceput in timpul petrecerilor pagane de iarna din perioada precrestina, organizate de oamenii din nordul Scandinaviei. Pentru a-l onora pe Jul, zeul pagan al sexului si fertilitatii, in luna decembrie era organizata o petrecere de 12 zile. Unui bustean mare, considerat ca fiind idol, i se dadea foc si acest foc era mentinut 12 zile. In fiecare zi era ars ca jertfa un om sau un animal. Distractii salbatice si nebunesti insoteau sacrificiile zilnice, in timp ce participantii beti se straduiau din rasputeri sa contacteze duhurile.

La mii de kilometri, in Roma precrestina, participantii la sarbatoare isi omagiau zeii in timpul solstitiului de iarna. Traditiile vrajitoresti sustin ca un anumit numar de zei pagani s-au nascut in aceasta perioada, de exemplu: Dionisos, Atis si Baal, zeul masculin principal al fertilitatii si depravarii [zeul desfranarii, curviei, preacurviei, prostitutiei, orgiilor, homosexualitatii, perversitatii, pornografiei, idolul desfranarii, demonul curviei].

Se spunea ca un alt dumnezeu pagan din Persia, numit Mithra, s-a nascut chiar in data de 25 decembrie. Mithra era zeul soarelui invincibil, zeul luminii dintre cer si pamant, proslavit in acea vreme de un cult roman cu multa influenta. Nasterea lui simboliza sfarsitul noptilor lungi si reintoarcerea la dominatia soarelui. In timpul sarbatorii de o luna de zile din perioada solstitiului de iarna, toate tribunalele din Roma erau inchise. Era permis orice fel de crima; domina homosexualitatea, travestirea si desfraul necontrolat. Ordinea Romei era perturbata. Chiar si copiilor li se permitea sa participe la orgiile de betie, care erau parte componenta a sarbatorii.

In anul 270 d.C. [dupa Hristos], imperatorul roman, Aurelian, a oficializat sarbatoarea, punand de-o parte saptamana dintre 17-24 decembrie, care culmina cu oferirea cadourilor in ziua de 25 decembrie pentru a celebra nasterea zeului soarelui [zeului Saturn, idolul Saturn, demonul Saturn, dracul Saturn]. Aceasta orgie romana le intrecea pe toate si mai tarziu a devenit cunoscuta sub denumirea de saturnalia, in onoarea zeului Saturn, zeul excesului.

Saturnalia by Antoine Callet

Invadand Marea Britanie, soldatii romani au adus cu ei traditiile lor pagane si desfranate. Inradacinandu-se in Anglia, saturnalia a devenit cunoscuta sub denumirea de "festivalul nebunilor", condus de domnul dezmatului.
In secolul 4, guvernul a sanctionat biserica de la Roma, incapabila sa stopeze cresterea numarului de traditii pagane si care a ales sa le introduca in asa-numitul "crestinism oficial". Biserica a crezut ca astfel va atrage la ea mai multi pagani. Pana in perioada aceasta ziua de nastere a lui Isus Cristos [Iisus Hristos], Mesia evreilor, nu se sarbatorea deloc.
Totusi, ignorand Scripturile care spuneau ca, probabil, nasterea n-a avut loc iarna, biserica a produs confuzie in istoria biblica si a facut ca ziua nasterii lui Isus [Iisus] sa coincida cu cea a zeului pagan, Mithra. Astfel, data nasterii zeului Soarelui a devenit acum data nasterii Fiului lui Dumnezeu. Se spera ca sarbatoarea pagana, saturnalia, sa patrunda in acea forma legala a crestinismului.

Practica bisericii de a schimba datele evenimentelor crestine ca ele sa coincida cu festivalurile pagane, a continuat. In sec. 7, papa Grigore I i-a poruncit lui Augustin de Canterbury (episcop englez) sa integreze toate practicile si obiceiurile pagane in biserica romano-catolica, care era in crestere.

O miscare religioasa reformatoare a inceput sa se raspandeasca in tara, condusa de puritanul Oliver Cromwell. Puritanii luau in serios porunca biblica care spunea ca crestinismul trebuie sa ramana pur si separat de paganism. Cand au venit primii colonisti din Anglia, majoritatea lor erau puritani. Au venit aici pentru a avea libertate religioasa; ei doreau sa fie liberi sa se inchine lui Dumnezeu, fara ierarhia si coruptia bisericii legaliste pe care au cunoscut-o. Ei au venit cu cunostinte clare despre pericolul practicilor pagane, care au devenit atat de indragite de stramosii lor.

Timp de 200 de ani, clericii din Noua Anglie s-au straduit sa protejeze Lumea Noua de infiltrarea sarbatorii care-l onora pe zeul pagan Saturn [la romani si zeul Moloh la evrei]. Preotul C. Mathi, in predica din ziua de Craciun a anului 1712, a spus:"Puteti oare sa credeti in constiinta voastra ca Mantuitorul cel Sfant este onorat prin betie, orgii obscene si o liturghie potrivita doar pentru Bacchus sau Saturn?"Insa publicul a fost de neinduplecat si orgiile au continuat.

In 1828 incaierarile dintre bande din timpul saturnaliilor, precum petrecerile de Craciun, au devenit atat de frecvente, incat in multe orase, ca de exemplu in New-York, a fost nevoie pentru prima oara sa fie instituita o politie profesionista care sa tina sub control acea salbaticie. Craciunul nu numai ca nu se sarbatorea, ci chiar era interzis in unele locuri, pentru ca multe biserici il considerau o sarbatoare pagana si o incalcare a Cuvantului [a Domnului Iisus Hristos, prin incalcarea poruncilor Domnului Hristos din Sfanta Scriptura].

La jumatatea sec. 19, bisericile din America au fost ultimele care au opus rezistenta in razboiul impotriva validarii Craciunului. In sfarsit, lupta a incetat, datorita eforturilor Societatii Americane a Scolilor Duminicale, care a inceput sa organizeze niste programe de Craciun pentru copii ca modalitate de a umple bancile din biserica. Societatea sustinea ca reconstituirea Craciunului e o posibilitate de a vorbi copiilor despre nasterea lui Cristos [Christos, Hristos]. De asemenea, ei ofereau cadouri si dulciuri copiilor ca mijloc de a momi familiile lor si de a le face sa accepte sarbatoarea, in ciuda istoriei ei si a radacinilor evident pagane. Strategia plina de succes de a "mitui" copiii cu bomboane va fi folosita mai tarziu si in cazul restului populatiei, care nu banuia nimic, pentru a o face sa accepte ritualurile pagane de Haloween [sarbatoarea vrajitoarelor, sarbatoarea cultului mortii, sarbatoare satanica, sarbatoare demonica].

Totusi, lucrarea celui mai cunoscut scriitor englez, Charles Dickens, scrisa in 1843 si avand un subiect fantomatic, "Cantec de Craciun",a inradacinat pentru totdeauna sarbatoarea Craciunului in inimile americanilor. Romanul lui Dickens, indragit in intreaga lume, a facut ca ospaturile pagane de Craciun, pomii stralucitori, vitrinele sclipitoare si caldura caminului familial sa fie irezistibile pentru cei care doreau sa sarbatoreasca Craciunul.

Venind in America in 1867 pentru a promova opera sa, Charles Dickens a avut un impact enorm asupra teatrelor, in timp ce-si citea povestirea in fata publicului inflacarat pe scenele intregii tari. "Cantecul de Craciun" a retinut atentia intregii Americi si a distrus si ultimele incercari de a opri evolutia Craciunului. In 1875 puritanii au fost invinsi si in 1890 toate statele americane au votat pentru legalizarea Craciunului.

Luminile, felicitarile de Craciun si cele 12 zile de Craciun

Traditia de astazi de a arde busteanul de Craciun provine direct din inchinarea precrestina a scandinavilor la zeul fertilitatii, Jul. Arderea acestui idol este si cauza aparitiei conceptului despre 12 zile de Craciun, ceea ce reprezenta cele 12 jertfe arse zilnic in flacarile busteanului.

Un alt exemplu al paganismului in sarbatorirea Craciunului este conceptul Yule si busteanul Yule. Acest termen provine chiar de la numele unui zeu nordic, Jul. In fiecare an, cam pe vremea Craciunului, un bustean enorm era taiat si decorat ca simbol al fertilitatii si ars 12 zile. Pe parcursul fiecarei zile o noua jertfa era adusa zeului Jul. Uneori victimele pentru sacrificiu erau oameni.

Conceptul de 12 zile de Craciun vine la noi, de asemenea, din aceasta traditie pagana a Nordului. In incercarea de a estompa originea acestui ritual ingrozitor, biserica de la Roma a stabilit ca prima zi a liturghiei lui Cristos [Christos, Hristos] sa fie in 25 decembrie, iar a 12-a zi - in 6 ianuarie. In ciuda faptului ca nu exista nici o referinta biblica in legatura cu 6 ianuarie, aceasta zi a fost aleasa ca ziua in care magii au venit sa ofere daruri Pruncului Isus. Aceasta zi a devenit cunoscuta sub denumirea de Boboteaza.

De-a lungul perioadei obscure, obiceiul european de a pune la fereastra o lampa cu ulei in timpul celor 12 zile de Craciun, insemna pentru vecini ca cei din casa participau la inchinarea pagana la idolul Jul. De aici vine traditia din zilele noastre de a ne decora casele cu beculete de Craciun. Acum, cand ii uram cuiva Craciun (Yule) fericit, invocam, de fapt, fortele zeului [idolului, demonului, dracului] fertilitatii, Jul, asupra persoanei respective.

Impodobirea casei, a camerelor si holurilor

In timpul saturnaliilor, asupra usilor erau agatate crengi de stejar vesnic verde sau alte plante, aceasta facand parte din ritualul pagan de a alunga raul. A decora holul cu crengi de stejar insemna recunoasterea puterilor pe care le aveau zeii naturii. Conform ritualurilor vikingilor, formarea unui cerc sau a unei coroane din crengi de stejar verde sau din alte plante accentua puterile lor magice.

Vascul folosit in vrajitoriile druizilor sau ale vikingilor poate sa faca o femeie sa fie neputincioasa si deschisa exploatarii sexuale. De aici vine obiceiul nostru de a atarna la intrare crengute de vasc si daca o femeie este prinsa sub ele, ea poate fi sarutata si nu are voie sa se opuna.

Bradul si vascul de Craciun vin din traditiile pagane, in special din cele din nordul Europei si anume din Germania si Anglia. De asemenea, in culturile pagane, copacii vesnic verzi au simbolizat dintotdeauna sex si fertilitate. In timpul solstitiului de iarna copacii erau taiati, adusi in case, instalati si decorati, fiind niste idoli pentru inchinare. Pomul de Craciun era considerat un copac sacru. Paganii din Europa de nord se inchinau la copaci, pentru ca ei considerau copacii si arbustii ca fiind sacri. Aducerea unui copac inauntru era un mod de a aduce acea sursa supranaturala de binecuvantare in casa lor. Ideea era ca existau duhuri care traiau in copaci.

In Evul Mediu, traditia pomului de Craciun in perioada solstitiului de iarna a aparut pentru prima oara in Germania. In timpul domniei sale, regele George I, el insusi fiind de origine germana, a adus acel obicei in Anglia victoriana. Emigrantii germani, stabilindu-se in Pennsylvania, au facut acelasi lucru si in America in perioada anilor 1800.

In 1848 "London Illustrated News" a publicat faimoasa gravura care o reprezenta pe regina Victoria si familia regala, stand langa un pom de Craciun. Peste cativa ani, aproape fiecare familie de englezi avea pom de Craciun ca semn al devotamentului lor fata de monarhie. In 1900 Serviciul de Silvicultura din S.U.A. a estimat ca cel putin una din cinci familii americane a preluat traditia pomului de Craciun.

Mii de ani mai devreme, Dumnezeu, vorbind prin profetul Ieremia, a interzis aceasta practica pagana din Vechiul Testament. "Asa vorbeste Domnul: 'Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor... Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Taie un lemn din padure... Il impodobesc cu aur si argint si il tintuiesc cu cuie si ciocane, ca sa nu se clatine. Nu va temeti de ei, caci nu pot sa faca nici un rau si nu sunt in stare sa faca nici un bine." Ieremia 10: 2-5.

[ "Asa zice Domnul: << Nu deprindeti caile neamurilor si nu va ingroziti de semnele cerului, de care se ingrozesc neamurile;
Ca datinile neamurilor sunt desertaciune: aceia taie un lemn [copac, copac verde, brad] din padure si mainile mesterului il lucreaza cu toporul;
Apoi il imbraca cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocanul, ca sa nu se clatine. Asa sunt dumnezeii neamurilor.
Stau ca niste sperietori intr-o gradina cu pepeni si nu graiesc, sunt purtati pentru ca nu pot merge. Nu va temeti de ei, ca nu pot face rau, dar nici bine nu sunt in stare sa faca. >>" (Ieremia 10:2-5 - Biblia Ortodoxa) ]


Mos Craciun - Spiridusul batran si vesel

Mos Craciun este un alt exemplu de element pagan in sarbatoarea Craciunului. Mos Craciun este un amalgam din mai multe traditii, dar in majoritatea culturilor din lumea intreaga, exista asa-numitele "duhuri ale casei", care supravegheaza caminul si hornul, au grija ca focul sa nu se stinga si ca mancarea sa fie bine preparata, la fel si de caldura din casa.

Intr-o anumita perioada a anului, indeosebi iarna, duhul casei imbracat in rosu, cobora prin horn ca sa-i rasplateasca pe cei care i-au facut pe plac in decursul anului si sa lase un blestem sau o alta forma de pedeapsa asupra oamenilor care nu l-au multumit.

Conceptul de Mos Craciun are o istorie lunga si controversata. Un numar mare de diverse culturi a contribuit la personajul complex de astazi. Incepand tot in Scandinavia, prima reincarnare a lui Mos Craciun a luat forma lui Odin, zeul pagan al tunetului, un barbat inalt, cu o barba lunga, care traia in padurile nordice, pline de duhuri. Odin traversa cerul in timpul solstitiului de iarna, hotarand cine va muri si cine va prospera. Majoritatea credinciosilor erau infricosati din cauza acestei perioade a anului.

In Anglia, Odin s-a transformat, in sfarsit, in Mos Craciun, care, incununat cu crengute de stejar verde, calatorea prin tara, imbatandu-se la "festivalurile nebunilor". Deseori era insotit de un tap cu coarne, simbolizand in mod ironic pe cei care au respins mantuirea lui Isus Cristos [Iisus Hristos].

Conform traditiilor bisericii de la Roma, un episcop turc pe care-l chema Nicolae, in sec. 4 detinea puterea in Asia Mica. El era cunoscut ca parintele care sprijinea negustorii pe mare. De-a lungul secolelor, in timp ce legenda a inceput sa se raspandeasca, se spunea ca sfantul Nicolae l-a prins pe diavolul, l-a pus in lanturi si l-a facut servitorul sau. Recunoscut in diferite culturi ca si Krampus, Beelzebul sau Zwarte Piet (Petru cel Negru), acest insotitor al sfantului Nicolae este cel mai bine cunoscut sub numele lui german - Knecht Ruprecht.

Descris ca o creatura hidoasa cu coarne, servitorul Ruprecht era un personaj sinistru si obscur, care era in contrast cu sf. Nicolae. Intr-un anumit fel, insotitorul lui Mos Craciun, tapul cu coarne, s-a metamorfozat intr-un drac amenintator cu numele Ruprecht.

In timp ce sf. Nicolae mergea din casa in casa, intreband despre purtarea copiilor, Ruprecht arunca prin horn bomboane si cadouri in incaltamintea copiilor cuminti, care era pusa acolo. De aici am preluat noi traditia de a atarna la Craciun sosete de polita caminului.

Daca copilul putea sa recite sfantului Nicolae o poezie sau sa-si demonstreze dibacia, primea un dar, dar daca nu putea sa-si aminteasca nici o poezie sau daca a fost rau, ea sau el primea o lovitura cu nuiaua sau cu biciul.

Ruprecht purta si un sac mare pe care-l folosea deseoripentru a lua copiii care au fost foarte obraznici. Dupa cum numeroase biserici crestine au inceput sa combine ritualurile pagane ale solstitiului de iarna cu sarbatorirea nasterii lui Cristos, accentul pus pe rolul sf. Nicolae a inceput sa se deplaseze.

Unele culturi au inceput sa submineze rolul sf. Nicolae si, in mod surprinzator, l-au pastrat pe cel al lui Ruprecht. Pana la urma, Knecht Ruprecht a fost facut insotitorul si servitorul insusi Pruncului Isus [Iisus]. In acest rol, diavolului i s-a dat titlul de Weihnactsmann sau Santa Claus – Mos Craciun.

Un scriitor din sec. 19, Theodore Storm, in povestirea sa despre Knecht Ruprecht a mers atat de departe, incat a descris loviturile de nuia pe care le dadea Ruprecht copiilor ca niste instrumente folosite in ritualurile sado-masochiste.
In curand imaginea lui Ruprecht a disparut din traditia Craciunului, dar nu si influenta lui sadica. Multe din descrierile timpurii ale lui Mos Craciun il prezinta nu ca pe o persoana vesela care ofera daruri, ci ca pe un propagator sever al disciplinei, tinand in mana o nuia sau un bici.

Una din problemele referitoare la darurile de Craciun pentru copii este ca e o invatatura religioasa gresita, pentru ca ii invata ca daca sunt cuminti, vor primi darul, daca sunt obraznici, nu-l vor primi sau, dupa cum m-au invatat si pe mine, vor fi batuti cu nuiaua. E prezentata o mantuire prin propriile fapte.

Al doilea lucru incorect in aceasta e ca oricum isi vor primi darurile, chiar daca sunt obraznici, pentru ca parintii isi iubesc copiii si nici nu se vor gandi, citez: "sa le strice sarbatoarea". Ei le vor da cadourile si, mai devreme sau mai tarziu, acei copii priceputi isi vor da seama ca au primit un cadou, chiar daca n-au fost prea cuminti. Deci, nu este important sa fii cuminte, sa faci ce e bine si sa eviti ceea ce e rau.

Venind in America in perioada anilor 1620, emigrantii germani incercau sa influenteze Lumea Noua cu istorii despre sf. Nicolae si insotitorul sau care oferea cadouri, Knecht Ruprecht. Insa, intr-un fel anume, aceasta idee n-a fost acceptata decat aproape 200 de ani mai tarziu.

In 1819, cel mai popular scriitor din America, Washington Irving, si-a folosit influenta ca sa promoveze istoria sf. Nicolae cu ajutorul unei povestiri cunoscute de Craciun, intitulata "Brace Bridge Hall". Analizand scrierile lui Irving, preotul episcopal, Clement Clarke Moore, a scris in 1822 o povestire cu caracter laic, intitulata "Vizita sf. Nicolae". Reintitulata mai tarziu "Noaptea din ajunul Craciunului", lucrarea lui Moore s-a bazat pe povestile emigrantilor germani si olandezi care au venit in America.

Scrisa de la inceput doar pentru copiii sai, povestirea lui Moore a fost publicata la New York, devenind repede o adevarata senzatie. "Garnisit" cu ramasitele episcopale ale sf. Nicolae, el a devenit un spiridus batran si vesel, dotat acum si cu puteri supranaturale. Moore l-a inlocuit si pe insotitorul lui Nicolae, incornoratul Ruprecht, cu opt reni magici.

Pe masura ce popularitatea cartii crestea, Moore devenea din ce in ce mai ingrijorat ca accentul pus pe supranatural si neglijarea lui Cristos va afecta negativ pozitia lui de preot. De aceea, el a refuzat sa recunoasca ca este autorul lucrarii, pana in momentul in care ea a devenit atat de populara, incat n-a mai putut sa se opuna.

40 de ani mai tarziu, ilustratorul Thomas Nast, caricaturist politic al revistei "Harper's Weekly", a introdus in mintile oamenilor imaginea lui Mos Craciun, creand un desen care combina spiridusul vesel al lui Moore cu imaginile sf. Nicolae, luate din meleagurile sale natale. In 1880 Mos Craciun era deja un erou popular puternic laicizat, care a devenit irezistibil pentru povestitorii din lumea intreaga.

Un factor care a contribuit la paganizarea completa a Craciunului a fost elementul comercial. S-ar putea sa ni se para ciudat, dar amintiti-va ca insusi Cristos [Hristos] a identificat dragostea de bani ca fiind o forta spirituala [mamona, demonul iubirii banilor]. Si cand intra in joc, aceasta are un fel de efect de invalmaseala asupra Evangheliei si a credintei crestine. Comercializarea Craciunului a ajutat la evidentierea elementelor pagane si la indepartarea celor crestine.

Cred ca cel mai obscen lucru din sarbatoarea si obiceiurile Craciunului este faptul ca, in inimile copiilor, Isus [Iisus] este inlocuit prin Mos Craciun. Dragoste, afectiune, apreciere, incredere si dorinta de a se egala cu El [Hristos] - toate aceste calitati ar trebui sa fie in inimile si mintile lor ca si copii in crestere si ar trebui sa fie orientate spre Isus [Iisus], Caruia ii datoreaza totul. Insa aceasta a fost furat din inimile lor si inlocuit prin mitul despre Mos Craciun.

El ia locul lui Dumnezeu sau al lui Cristos [Hristos] in acea lume speciala care e sarbatoarea Craciunului; are cunostinte supranaturale despre trecutul si prezentul tau, despre atitudinile tale, are o lista in care scrie cine e cuminte si cine nu, nici macar parintii copilului nu stiu aceasta. Evident, poseda niste calitati care sunt dincolo de cele umane: poate sa zboare, e capabil sa viziteze toate familiile din lume intr-o singura noapte si multe alte moduri in care Mos Craciun da dovada de calitati supranaturale si ofera un fel de surogat al lui Cristos [Hristos].

Miturile, prin definitie, se schimba si tot felul de lucruri sunt adaugate la ele. Astfel, personajul lui Mos Craciun a fost confundat candva cu sf. Nicolae [Sfantul Nicolae] si cu alte personaje pagane si mai tarziu a evoluat, prin desenele lui Thomas Nast si ale altora, in ceea ce avem astazi, dar are si o sanie cu opt reni supranaturali care zboara. Astfel, traditiile de Craciun care sunt pagane, continua sa se schimbe, insa adevarul lui Isus [Iisus] si al intruparii, adevarul ca Cuvantul [Hristos] s-a facut trup si a locuit printre noi nu s-a schimbat si nu se va schimba niciodata.

Nasterea Domnului

Numeroase versete din Biblie, inclusiv capitolul 2 din Luca, descriu evenimentele care au avut loc in ajunul nasterii lui Mesia [Mantuitorului, a Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos]. Cezar Augustus a emis un decret prin care cerea oamenilor sa se intoarca in orasele lor natale pentru a fi inscrisi. Maria, care era insarcinata de la Duhul Sfant, a pornit intr-o calatorie lunga spre Betleem, impreuna cu sotul ei, Iosif. Atat Maria cat si Iosif erau din semintia imparatului David.

La sosire, au aflat ca toate casele de poposire erau pline si au primit un loc intr-un grajd, unde Maria a putut sa nasca. In acelasi timp, un inger care anunta nasterea lui Mesia, s-a infatisat in fata unor pastori care-si pasteau turmele pe campul din apropiere. Dupa aceea pastorii au plecat in graba la Betleem si L-au gasit pe Isus culcat intr-o iesle, exact cum le spusese ingerul.

Desi imaginile traditionale ale nasterii Domnului reprezinta trei magi care au venit la locul nasterii lui Isus Cristos [Iisus Hristos, Iisus Christos], conform Scripturii magii L-au vizitat pe Isus [Iisus] mai tarziu, in casa Lui.

Deoarece sunt enumerate trei daruri: aur, tamaie si smirna, traditia afirma ca trei oameni I le-au oferit, insa nu se cunoaste exact cati oameni L-au vizitat pe Pruncul Isus [Iisus]. Nasterea lui Isus Cristos [Iisus Christos - Iisus Hristos] a implinit numeroase profetii din Vechiul Testament despre Mesia care trebuia sa vina, precum ca El se va naste la Betleem (Mc.5:2),ca va fi nascut dintr-o fecioara (Is.7:14) si ca va fi un urmas al imparatului David (Is.9:6-7).

Ideea de a sarbatori nasterea lui Isus Cristos [Iisus Christos - Iisus Hristos] o data pe an, n-a venit de la parintii bisericii si in primele 3 secole din istoria bisericii n-a existat asa ceva. Probabil ca Dumnezeu a evitat sa ne spuna in Scriptura cand S-a nascut. Insa putem fi siguri de un singur lucru: aceasta nu s-a intamplat in a doua jumatate a lunii decembrie, in primul rand, pentru ca pastorii nu-si duc turmele la pascut noaptea tarziu in decembrie, e prea frig. Ei le scot dimineata la pascut si le pazesc toata ziua, iar seara le aduc inapoi acasa. Deci, n-a fost la sfarsitul lui decembrie.

Un fapt interesant si, poate, un gand provocator din perspectiva intelectuala este de a incerca sa-ti dai seama cand a fost nascut. Aceasta poate fi facut in anumite limite si daca a avut vreo importanta, insa se pare ca pentru Dumnezeu n-a avut nici o importanta, nasterea Lui a avut loc, probabil, la sfarsitul lui septembrie.

Unii savanti au demonstrat ca, conform Scripturii, nasterea lui Isus ar putea sa fi avut loc in prima zi a sarbatorii Corturilor sau 29 septembrie. In mod ironic, aceasta data ar fi plasat conceperea Lui in jurul zilei de 25 decembrie. Cronometrarea altor evenimente, precum slujirea la Templu a lui Zaharia si sarcina Elizabetei, verisoara Mariei, a facut credibila ziua de 25 decembrie ca ziua conceperii lui Isus.

Odata ce crestinii cred ca viata incepe de la concepere, si nu la nastere, dupa cum cred adeptii avortului, acesta ar putea sa fie motivul mai potrivit pentru a nu uita aceasta perioada a anului ca una in care Dumnezeu a venit pe pamant in trup omenesc.

Pentru unii, Craciunul inseamna astazi, pur si simplu, un timp in care se aduna intreaga familie; pentru pagani este un timp potrivit pentru a sarbatori solstitiul de iarna. Comerciantii vad aceasta perioada ca una in care pot sa obtina un profit enorm, altii folosesc acest timp pentru a reflecta la nasterea sau la conceperea lui Isus Cristos [Iisus Christos - Iisus Hristos], in timp ce multi parinti folosesc Craciunul pentru a perpetua mitul lui Mos Craciun.

Ca sa ducem mai departe mitul lui Mos Craciun, suntem nevoiti sa-i mintim pe copiii nostri. Si unul din lucrurile minunate in legatura cu copiii este ca ei cred in mod firesc tot ce le spunem. Ei au incredere in noi, stiind ca le vom spune adevarul. Daca ii inselam in modul acesta, este in defavoarea lor, pentru ca odata, in viitor, se vor intreba daca si alte lucruri pe care le-ati spus sunt adevarate sau nu, la fel, tot ce le-ati spus despre Domnul. Aceasta planteaza in ei samanta indoielii si ii dezamageste.

Pentru mine nu este atat de important daca trebuie sa sarbatorim Craciunul si cum trebuie sa-l sarbatorim, ci sa fii capabil sa iei orice decizie intr-un mod intelept. Daca sarbatoresti sau nu, trebuie sa stii de ce faci asa. Trebuie sa intelegi care sunt radacinile pagane ale Craciunului si, cunoscandu-le, sa le dezaprobi sau sa le ignori, daca alegi sa faci aceasta.

Scopul acestui film nu este sa va spuna care ritualuri de Craciun ar trebui si care n-ar trebui sa fie practicate de familia voastra. Aceasta priveste relatia voastra cu Dumnezeu. Totusi, ceea ce ar trebui sa-i ingrijoreze pe crestini sunt influentele pagane crescande, care penetreaza fiecare domeniu al societatii noastre in degenerare.

Nu este doar permis sa se sarbatoreasca Craciunul in scoli, ci si incurajat si, in unele cazuri, chiar cerut, dar cu o conditie: ei trebuie sa nu fie crestini. In timpul Craciunului sunt incurajati sa includa tot ce doresc in programul de Craciun, in afara de orice referinta despre Isus [Iisus], despre Evanghelie, despre intrupare si despre Dumnezeu. Ei canta despre Mos Craciun, despre renii lui Rudolf-Nas-Rosu si Dumnezeu stie despre ce mai canta. Si toate acestea nu sunt biblice.

Din moment ce elementele pagane in sarbatoarea Craciunului sunt atat de puternice si ele ofera in intregime structura si continutul sarbatorii, nu exista nici un element crestin in aceasta sarbatoare. De aceea, ea a devenit un ideal corect din perspectiva politica, divers din perspectiva culturala; e o sarbatoare multiculturala pentru fiecare.

In cap. 17 din Ioan, Isus [Iisus] a spus ca este bine pentru urmasii Lui sa fie in lume, dar nu din lume, adica, noi trebuie sa fim implicati in lumea noastra astfel incat sa avem o influenta pozitiva si nu sa fim corupti de ea. Atentionandu-si poporul, Iosua spunea: "Acum, temeti-va de Domnul si slujiti-I cu scumpatate si credinciosie. Departati dumnezeii carora le-au slujit parintii vostri... Alegeti astazi cui vreti sa slujiti. Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului."

Decat sa puna deoparte cateva zile din an pentru a-si aminti de Dumnezeu, crestinii ar trebui sa traiasca zi de zi, clipa de clipa, dedicandu-si viata lui Isus Cristos [Iisus Hristos]. Si numai atunci ei vor fi capabili sa infranga influentele pagane si sa aiba un impact asupra societatii pentru Dumnezeu, Creatorul.

Pentru cei cu inima deschisa spre evanghelizare, Craciunul e o oportunitate minunata de a spune altora despre Evanghelia adevarata, despre planul de rascumparare al lui Dumnezeu si scopul adevarat al venirii lui Isus [Iisus Mantuitorul] in lume.

Extras din documentarul Craciun - dezvaluiri, produs de Jeremiah Films si difuzat pe Alfa Omega TV vineri 23 decembrie 2016, ora 23:30.

Sursa: https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/alte-religii-filosofii/6415-craciun-dezvaluiri-adevaratele-origini-ale-traditiilor-de-craciun

Craciunul - trecerea de la paganism la crestinism

Sarbatoarea Nasterii Domnului, cunoscuta in popor si sub denumirea de Craciun, nu a fost praznuita de la inceput pe 25 decembrie. Pana in a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului a fost serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie. Craciunul a fost sarbatorit pentru prima data separat de Botez, in jurul anului 375, pe 25 decembrie, in Biserica din Antiohia.

Ziua de 25 decembrie a fost introdusa ca data de serbare a Nasterii Domnului si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, in prima jumatate a secolului al V-lea. Cu timpul, s-a generalizat in intreaga crestinatate. Numai armenii sarbatoresc si astazi Nasterea Domnului pe 6 ianuarie, odata cu Botezul Domnului, ca in vechime.

Prin serbarea Craciunului pe 25 decembrie, a fost posibila si inlocuirea cultului inchinat lui Mithra, zeul soarelui. Sarbatoarea pagana era legata de solstitiul de iarna, 22-23 decembrie, considerata a fi momentul in care se naste Soarele, numita Dies natalis Solis Invincti - Ziua de nastere a Soarelui nebiruit. Sunt istorici si liturgisti care sustin ca sarbatoarea Nasterii Domnului a existat inaintea celei pagane [care sunt acesti "istorici si liturgisti", de ce nu sunt enumerati ca sa putem verifica in istorie ce au spus, ce au scris si sa verificam daca este sau nu adevarat?]. Acestia afirma ca Aurelian a introdus in anul 274 sarbatoarea inchinata lui Mithra, ca o incercare de a inlocui Craciunul. Ei tin seama de marturiile provenite din arhivele romane, care indica data de 25 decembrie ca zi a recensamantului imperial la care Fecioara Maria si Dreptul Iosif au participat.

In troparul praznicului, Hristos e numit "Soarele dreptatii", "Rasaritul cel de sus": "Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii Lumina cunostintei; ca intru dansa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie".

Noi suntem obisnuiti sa vedem soarele iesind parca din pamant si apunand in acelasi fel. Dar e cazul sa privim acest rasarit altfel, caci e "Rasaritul de sus”. Prin acest rasarit, lumea primeste lumina neinserata, lumina pe care intunericul nu o mai poate cuprinde. Este cazul sa retinem ca Hristos nu este luminat, caci nu este creat. El nu simte lumina venind de la altcineva, caci El insusi este Lumina. De aceea mormantul Sau a ramas gol, semn ca firea omeneasca a fost creata sa se impartaseasca de lumina, nu de intuneric.

Nasterea Domnului nu a inlocuit doar sarbatoarea pagana inchinata lui Mithra, ci si Saturnaliile (sarbatoarea lui Saturn) si Juvenaliile (sarbatoarea tinerilor sau a copiilor), care faceau parte din sarbatorile de iarna. Initial, Saturnalia era celebrata intr-o singura zi, pe 17 decembrie. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins, ajungand sa dureze o saptamana intreaga. La Saturnalii, orice respect fata de lege si moralitate disparea complet. Sarbatoarea era un prilej pentru sclavi sa manance, sa bea si sa se distreze impreuna cu stapanii.

Pentru ca vine sarbatoarea Craciunului, e cazul sa reamintesc ca Dumnezeu Se intrupeaza si ramane Dumnezeu. Nu a avut trup aparent si a unit in Sine firea umana cu cea divina intr-un mod neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit. Din iubire. Sa nu uitam ca iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos, e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu, dupa cum spunea Parintele Arsenie Boca.

Adrian Cocosila

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/craciun/craciun-ortodox/craciunul-trecerea-la-paganism-crestinism-98439.html

Craciunul, sarbatoare pagana?

Autor Irina-Maria Manea

Pe 25 decembrie crestinii din toata lumea se aduna pentru a sarbatori, cu mai mult sau mai putin fast, nasterea lui Iisus.
Colinde, slujbe, cadouri, mancaruri – toate acestea sunt nelipsite. Dar de ce 25 decembrie? Biblia ofera putine indicii privitoare la nasterea lui Iisus, de fapt nici perioada anului nu este mentionata. Referirea la pastorii care au grija de oi in timpul noptii (Luca 2:8) ar putea sugera ca ar fi vorba de decembrie, cand animalele sunt in tarcuri, dar doar un singur detaliu nu este suficient. Sursele din secolele I-II sunt la fel de sarace. Nu se mentioneaza sarbatoarea nasterii, ba mai mult, Origene (165-264) ia in deradere celebrarile romane ale unor astfel de evenimente. Din ce stim, in aceasta perioada nu exista dovezi ale existentei Craciunului in primele secole de crestinism.

Acest fapt se afla intr-un contrast pregnant fata de traditia privind ultimele zile ale lui Iisus, despre care fiecare dintre cele patru evanghelii vorbeste detaliat. Potrivit lui Ioan, Iisus este crucificat in timpul sacrificiului mieilor in timpul Pesah-ului, adica ziua a 14-a din luna evreiasca Nisan. Pastele, un eveniment mitic dezvoltat cu mult inainte de Craciun, reprezinta in mare masura o reinterpretare a Pesah-ului in termenii patimilor lui Iisus.
Respectarea acestuia este recomandata in Corinteni 5:7-8, cand se pomeneste ca mielul pascal, Hristos, a fost sacrificat si drept urmare sacrificiul trebuie comemorat. Asadar in primele doua secole de mult mai mare interes erau patimile si invierea ca elemente fondatoare ale mitologiei crestine, dar cu timpul si originile lui Iisus devin subiect de discutie. Evangheliile lui Matei si Luca contribuie prin naratiuni binecunoscute, dar destul de diferite, si totusi nu ne dau o data exacta. Mai multe detalii sunt de gasit in scrierile apocrife ale secolului I, dar nici acestea nu se refera la data nasterii.

In fine, in jurul anului 200 Clement din Alexandria scrie in ”Stromateis” ca sunt oameni care au dibuit data nasterii, unii spunand ca este vorba despre al 28-lea an al lui Augustus, pe 25 din luna egipteana Pachon (20 mai);altii insisita pe al 16-lea an al lui Tiberius, 25 din Phamenoth (21 martie); in vreme ce altii cred in data de 19 din Pharmuthi (15 aprilie) sau 24 (20 aprilie). Este evident ca exista multa confuzie. Pana in secolul al IV-lea insa se vehiculau doua date care erau recunoscute de categorii mai largi: 25 decembrie in vest si 6 ianuarie in est, 6 ianuarie care ramane in vest simbolul epifaniei, venirii magilor, in timp ce in est reprezinta si boboteaza ce marcheaza incarnarea divinitatii.

Cea mai timpurie mentiune a datei de 25 decembrie provine dintr-un almanah roman de la mijlocul secolului al IV-lea, care enumera diverse date ascoiate episcopilor sau martirilor. In aproximativ 400, Augustin pomeneste gruparea donatista din nordul Africii care se evidentiaza din timpul persecutiilor luin Diocletian, grupare care tine sarbatori pe 25 decembrie, dar refuza sarbatoare de pe 6 ianuarie, considerand-o o inovatie. De ce aceste doua date?

Intre iudaism si paganism

O teorie avanseaza ipoteza imprumutului pagan. Romanii isi tineau festivalul Saturnalia tarziu in decembrie. Germanicii organizau festivaluri ale ritului feritlitatii tot in perioada asta. In Scandinavia festivitatile cunoscute sub denumirea de Yule incurajau practici mai putin spirituale, pentru ca se intra in sezonul consumului. Vechiul zeu solar frigian Attis se sarbatorea pe 25 decembrie, la fel ca si persanul Mithras.
Ba mai mult, imparatul Aurelian stabileste in 274 ziua lui Sol Invictus pe 25 decembrie. Craciunul nu ar fi decat o mulare peste sarbatorile unor zei solari, crestinii alegand deliberat data pentru a facilita raspandirea credintei in randul populatiilor pagane. In secolul al IV-lea crestinii importa Saturnalia in speranta ca vor importa si oamenii.

Convertirea izbuteste prin promisiunea continuarii celebrarii cultice. Saturnalia neavand nimic crestin in ea, crestinii decid transformarea ultimei zile de festival in nasterea lui Iisus. Putin succes au avut in redefinirea practicilor, pentru ca in schimbul respectarii datei nasterii, se accepta tacit perpetuarea obiceiurilor promovate de sarbatoare inca de la inceputuri. La Saturnalia, care dura de pe 17 pana pe 25 decembrie, legea romana statornicea ca nimeni nu putea fi pedepsit pentru vatamare de persoane sau proprietati. Festivalul incepea cand era ales un ”inamic al poporului” care sa reprezinte raul. Fiecare comunitate opta pentru o victima pe care o forta sa se desfete excesiv si la finele spectacolului o ucideau. Poetul si istoricul Lucian descrie festivalul enumerand sacrificii umane, intoxicatii, desfrau, violuri sau consumul de biscuiti antropomorfi…Ca urmare, cele mai timpurii celebrari ale Craciunului nu erau deloc expresii ale devotiunii religioase.

Este plauzibil, doar ca teoria are mici probleme. Intr-adevar Ambrozie (339-397) il descrie pe Iisus ca pe adevaratul soare care vine sa-i inlocuiasca pe vechii zei, dar autorii crestini din primele veacuri nu fac totusi referire la o fabricatie calendaristica recenta si nu cred ca data a fost aleasa de mai-marii Bisericii. Mai mult privesc coincidenta ca pe un semn divin ca Dumnezeu l-a ales pe Iisus in locul zeilor pagani. In secolul al XI-lea gasim prima sugestie cum ca sarbatoarea este deliberat suprapusa peste cele pagane.
O nota pe marginea unui manuscris al comentatorului siriac Dionysius bar-Salibi spune ca in vremurile trecute celebrarea crestina a fost mutata de pe 6 ianuarie tocami ca sa coincida cu cea a lui Sol Invictus. Deoarece primii crestini nu stiau cand s-a nascut Iisus, pur si simplu au asimilat festivalul solstitiului revendicandu-l drept sarbatoarea originilor lui Mesia. Multe dintre elementele sale atesta prezenta unor reminiscente pagane, cum ar fi folosirea pomului de Craciun, o veche practica druidica [druizii sunt preotii celtilor, preoti idolatrii].

Totusi, prima mentiune a existentei unei date pentru Craciun (200) vine intr-o perioada in care crestinii nu imprumutau masiv traditii pagane cu un caracter atat de evident. Asta nu inseamna ca religia crestina s-a conturat in izolare, in niciun caz. Multe dintre componentele adoratiei –euharistia, martirii, arta funerara-trebuie sa fi fost lesne de inteles pentru observatorii pagani. Dar in primele secole minoritatea crestina persecutata se preocupa mai mult de distantarea fata de sacrificiile, jocurile si festivalurile cultelor traditionale. Situatia se va schimba de la Constantin cel Mare, cand se trece la adaptarea lor pe structura crestina. Papa Grigore cel Mare, intr-o scrisoare din 601 adresata unui misionar in insulele britanice, recomanda pastrarea templelor pagane si prefacerea lor in biserici, precum si transformarea festivalurilor antice in sarbatori ale martirilor crestini.

Problema rezida in faptul ca in secolul al III-lea imprumuturile acestea erau destul de rare, ori atunci incepe sa se discute despre stabilirea unei date a nasterii lui Iisus. Data exista inainte de edictul de toleranta, dar la fel de bine crestinii o puteau prelua si mai devreme, data fiind asemanarea prea frapanta precum si intreaga simbolistica asociata datei care are o relevanta deosebita in foarte multe religii. Pe de alta parte in secolul al IV-lea carturarii se preocupau mai tare nu de introducerea unei zile de nastere, ci de adaugarea datei de 25 decembrie celebrarii traditionale de pe 6 ianuarie.

Mai exista si o alta explicatie, sugerata la inceputul secolului al XX-lea de catre Louis Duchesne, care leaga ziua sa de nastere de stabilirea zilei mortii. De altfel, in jurul anului 200 Tertullian din Cartagina ne spune ca ziua de 14 din Nisan (data mortii lui Iisus in evanghelia lui Ioan) este echivalenta zilei de 25 martie in calendarul roman solar, care va deveni Buna Vestire. Asadar Tertullian credea ca Iisus a fost conceput si crucificat la aceeasi data. Ideea apare si intr-un tratat anonim despre solstitii si echinoctii in Africa de Nord, secolul al IV-lea. Augustin era si el familiarizat cu acest calcul. In tratatul sau despre trinitate scrie despre coincidenta zilei in care a fost zamislit cu ziua in care a suferit, despre asociera dintre uterul matern si mormantul din care va renaste. In est cele doua date, ale nasterii si mortii, sunt legate prin referirea nu la calendarul evreiesc, ci la calendarul grec local, la ziua de 14 a primei luni de primavara, Artemisios, care inseamna 6 aprilie. Episcopul Epifanie de Salamis recunoaste echivalenta datelor conceptiei si crucificarii.

Conexiunea dintre aceste aspecte reflecta intelegerea antica si medievala a conceptului de salvare ca tot unitar. El este conceput pentru a salva prin moarte. In numeroase reprezentari picturale ale Bunei Vestiri, micul Iisus este infatisat coborand din ceruri cu o cruce care aminteste momentul sacrificiului. Ideea ca redemptiunea si creatia ar trebui sa coincida apare si in traditia iudaica pastrata in Talmud. Rabinul Eliezer insista ca lumea a fost creata in Nisan, tot in Nisan s-au nascut patriarhii, Isaac se naste la Pesah, prin urmare stramosii vor fi mantuiti tot in Nisan.
Si cum ajunge 25 decembrie Craciun? Elementele sarbatorii s-au tot acumulat incepand din secolul al IV-lea pana in epoca contemporana. Este probabil ca data sa derive mai mult din iudaism, din calculele legate de moartea lui Iisus la sarbatoarea Pesah-ului si din notiunea rabinica a coincidentei evenimentelor importnate, dar elementul pagan nu este deloc de neglijat, pentru ca vizeaza acelasi fond de idei, axat pe ciclicitate.

De ce este 25 decembrie o data atat de importanta? O sumedenie de zei se nasc atunci: Mithras, Horus, ttis, Dionysus, Tammuz, Hercules, perseus, Helios, Bacchus, Apollo, Iupiter, Sol Invictus…Deci chiar daca a pornit de la un calcul calendaristic, data este un simbol universal al nasterii, si nu e de mirare. Solstitiul are loc cu cateva zile inainte. In vremurile antice, pe 25 incepea sa se observe marirea treptata a zilei, deci era firesc sa fie considerata data renasterii solare. O poveste despre 25 decembrie au si babilonienii. Traditia (o varianta iudaica) spune ca Semiramis (cunoscuta ulterior ca Astarte/Isis/Ishtar), dupa moartea prematura a sotului sau Nimrod, a crescut un copac verde pe buturuga unui mort, sub care Nimrod lasa daruri in noaptea aniversarii sale, adica 25 decembrie.
Dupa moartea lui Nimrod, Semiramis a raspandit credinta ca ar fi fost un zeu. Iar cuvantul "Yule", prin care se se mai desemneaza Craciunul in vest, se pare ca ar avea origine chaldeeana, insemnand "copil". ”Yule” era sarbatorit de nordici din decembrie pana in ianuarie, vreme in care ardea un bustean in cinstea lui Thor, care de obicei se consuma in 12 zile. Tot pe 25 decembrie se nasc si copii lui Isis cu Osiris, mort la solstitiul de iarna, ca expresie a reincarnarii tatalui. Copacul verde este simbolul egiptean al lui Asar/Osiris, zeu si al fertilitatii, in timp ce Aset/Isis, zeita magiei divine, este asociata luminilor colorate.

Si acestea sunt doar cateva exemple care atesta importanta covarsitoare a datei in mitologia universala. Renasterea care urmeaza celei mai scurte zile din an este celebrata in diversele religii atat ca expresie atat a fondului mental comun, cu repere mitice universale, cat si a fenomenului neintrerupt de difuziune culturala.

Sursa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/craciunul-sarbatoare-pagana

Craciunul este sarbatoare Crestina sau Pagana?

Publicat pe 23/12/2009    

Cultul zeului Mithra isi are radacinile in religia veche a Persiei, fiind grefat pe vechea conceptie dualista iraniana a eternei rivalitati dintre Bine si Rau.

„Acest zeu s-a nascut dupa unele legende dintr-o piatra sau dintr-o pestera in ziua de 25 decembrie, cand pastorii din tinut au venit sa i se inchine. El s-a luptat cu soarele si a capturat taurul divin, din al carui sange au aparut toate plantele si animalele folositoare omului.
Strabatand ziua cerul, Mithra vede si aude totul in cer sau pe pamant intrucat el are 10.000 de ochi si 1000 de urechi. Este inarmat cu o maciuca de lemn ferecat cu care alunga demonii ( alegorie pentru nori) ce navalesc spre el.
In Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Ii erau consacrate ca simbol si emblema, crizantemele, trandafiri si era zeul suprem al ostirilor. La initiere initiatul era adus in mod ritual legat la ochi si de maini apoi legaturile erau taiate, semnificand eliberarea fata de influentele negative ale lumii, apoi era incoronat cu coroana lumii, initiatul trebuia sa o refuze spunand ca Mithras este coroana lui. Cultul lui Mithra a fost introdus de regele persan Artaxerxes II (405-362 i.e.n) [inaintea erei noastre - inainte de Hristos] Cultul lui Mithras s-a raspandit si in exteriorul Iranului ajungand in Imperiul Roman in anul 100 d.Hr. [d.Hr. - dupa Hristos], prin intermediul soldatilor latini, cultul lui Mithras fiind un cult exclusiv pentru barbati. Era cunoscut sub titlul „Deus Sol Invictus”.
Imparatul roman Commodus a fost initiat in cultul lui Mithras. Dupa convertirea lui Constantin cel Mare la crestinism, in anul 313 d.Hr., cultul acestui zeu persan a cunoscut un declin puternic. Senzatia de reinviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulius Apostatul (331-363), a fost urmata mai tarziu de disparitia completa a lui din lumea romana.
Cultul lui Mithras a patruns si in Dacia dupa cucerirea traiana din 106 d.Hr. Unele din cauzele disparitiei cultului Mithras fiind crestinarea Imperiului Roman in 313, iar faptul ca acest cult avea multe asemanari voite si procurate cu crestinismul – ziua de nastere a lui Mithras fiind 25 decembrie, in aceeasi zi cu nasterea lui Isus [Iisus], faptul ca unul dintre ritualurile cultului este impartasania cu paine si vin reprezentand trupul si sangele taurului divin ucis de Mithras. In mod evident, aceste elemente cristologice, specifice crestinismului au un fundament biblic anterior cultului oriental (vezi in Vechiul Testament, cartea Facerii, 14,17-20, Iesirea, 14; Psalmi 109,4; Noul Testament, Scrisoarea catre Evrei, 7,3). Opinia potrivit careia crestinismul ar fi imprumutat unele particularitati de la cultul Mithras nu corespunde cronologic si faptic, decat printr-o pura coincidenta si asemanare fortata, fapt pentru care a si fost respins de crestinii Imperiului Roman.” (sursa: Wikipedia)

„Lungul ciclu care incepe la Sfantul Nicolae (Sannicoara) si se termina la Sf. Ioan [Sfantul Ioan], cunoscut ca „sarbatorile de iarna” este incarcat de obiceiuri si traditii. Ele sunt sarbatori ale vechii religii solare, peste care s-au suprapus elemente de cult roman si care au fost imbracate in haina crestinismului. In trecut, strabunii nostri sarbatoreau cu precadere la solstitii si la echinoctii, intrucat religia lor era de natura solara. La 21 decembrie are loc solstitiul de iarna, cand Soarele are cea mai joasa orbita. Din acest moment Soarele incepe sa creasca si din „mos” cum era, incepe sa „intinereasca”. Solstitiul de iarna era deci sarbatoarea Soarelui divinizat. Dupa cucerirea romana a unei parti a teritoriului locuit de daci, peste substratul autohton s-a asezat cel roman legat de Sarbatorile de iarna.
Romanii sarbatoreau in aceasta perioada Saturnaliile si Calendele lui ianuarie. Saturnaliile (17-23 decembrie) erau o sarbatoare inchinata zeului Saturn [zeul, demonul Moloh la evrei] si sotiei sale Ops, care personifica rodnicia pamantului. Cronos-Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe. Saturn este comparat de Ovid Densusianu cu batranul nostru Craciun. La Saturnalii, orice respect fata de lege si moralitate disparea complet. Petrecerile de carnaval se tineau lant, iar stapanii serveau la masa pe sclavi. In intregul Imperiu roman ordinea era rasturnata. Tot atunci se sacrificau porci, iar capetele lor se puneau pe altarul zeului Saturn. Se crede ca aceasta s-a transmis si la noi prin obiceiul cu Siva si Vasile.

Calendele lui Ianuarie marcau inceputul anului, fiind sarbatoarea cea mai venerata la romani. Se faceau daruri reciproce si oamenii isi transmiteau urari. Darurile pe care le primeau prevesteau cum va fi anul pentru persoana respectiva. De aceea, se ofereau dulciuri, fructe dulci sau bani ca sa aiba un „trai dulce”. Se imparteau ramuri verzi de laur sau palmier numite strenae, pe care erau prinse daruri (smochine, turta dulce). De acest obicei este legat la noi obiceiul Sorcovei. Insa el nu este un obicei de origine romana exclusiv. In vechime, era larg raspandit la diverse popoare practica magica a lovirii cu o creanga inverzita pentru sanatate, belsug, noroc [zeul Noroc, dracul noroc, care era zeul Moloh la evrei si dracul, demonul sau zeul Saturn la Romani]. La noi, creanga de mesteacan era folosita de Sf. Gheorghe.

Trebuie spus ca nici dacii, dar nici romanii – ca si celelalte popoare ale Europei – nu sarbatoreau in vechime Anul Nou iarna. El se sarbatorea primavara, o data cu renasterea naturii si reinceperea muncii. Calendarul avea la baza ocupatiile umane, putandu-se vorbi de un calendar agricol si unul pastoral. James Frazer spune ca „Nu s-a reusit niciodata sa se explice pentru ce o astfel de sarbatoare cadea in plina iarna”. Faptul trebuie pus pe seama schimbarii datei anului nou de la calendele lui Martie (1 martie) la cele ale lui Ianuarie, la jumatatea secolului II i.H. in Imperiul Roman. Pana atunci, pe perioada republicii, „Marte era veciul zeu al fortei naturii creatoare si al primaverii”. La acea vreme trebuie sa fi avut loc si colindatul, care are specific agrar. Odata cu aceasta schimbare de data, s-au transferat si multe dintre obiceiuri asupra calendelor lui ianuarie. Cum acestea se inlantuia cu Saturnaliile, s-a ajuns la o circulatie a obiceiurilor in ciclul sarbatorilor de iarna.

De altfel, obiceiurile noastre au mai mult un caracter agrar: plugusorul, sorcova, capra si toate celelalte colinde cu masti, unde animalul moare simbolic si invie, intocmai ca natura.

Tot soldatii romani au adus cu ei cultul lui Mithra, care se sarbatorea exact la 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare Invincibil). Cultul lui Mithra ajunsese sa fie recunoscut ca religie de stat in vremea lui Aurelian. Elemente ale acestuia s-au suprapus insa la daci peste cultul solar stramosesc, odata cu cucerirea romana.

Crestinismul a pastrat vechile date ale sarbatorilor crestine, dar in locul zeilor a randuit treptat sfinti crestini, Era greu sa-i faci pe oameni sa renunte la obiceiurile parintilor lor. Toti zeii pagani au fost inlocuiti cu sfinti crestini.

Iata ce scrie papa Grigore cel Mare catre niste calugari, care cautau sa faca sila paganilor increstinati ca sa se lepede de zeii lor: ”Spuneti lui Augustin, ca dupa multa chibzuire, iata la ce convingere am ajuns, in ce priveste increstinarea englezilor. Anume, cu nici un chip sa nu daramati bisericile paganesti ale lor; ci sa dati jos numai idolii, sa stropiti cladirea cu iasma, sa claditi un altar si sa puneti icoane. Caci daca acele cladiri sunt trainice, noi trebuie sa le facem din cladiri pagane adevarate case ale lui Dumnezeu, ca astfel poporul, cand va vedea ca nu i se vor darama templele, sa aiba tragere de inima spre crestinism, sa se intoarca cu drag de la paganism la noi, sa cunoasca pe Dumnezeul nostru cel bun si ingaduitor, si cu atat mai cu drag sa s-adune la biserica, cu cat vor sti ca se aduna la locul unde au fost obicinuiti sa s-adune si parintii lor (…) Oamenilor inculti si spiritelor inasprite nu le poti taia deodata felul lor de viata.” (autor: Cornelia Rosoga)

Raspunsul la intrebarea din titlu este foarte simplu de dat: TOATE Sarbatorile de iarna, nu au nimic in comun cu crestinismul. TOATE sunt PAGANISM curat si atat. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne bucuram in aceste zile, si sa nu fim fericiti. Si povestile au farmecul lor, dar sa nu uitam ca sunt doar povesti, adica plasmuiri ale mintii umane si atat. Mai dur spus, sunt doar niste minciuni frumoase. Sa ne bucuram si sa fim fericiti si in astfel de ocazii, dar sa nu legam sub nicio forma toate aceste sarbatori pagane, de Viul si Adevaratul Dumnezeu. Sa le privim doar ca un bun prilej de bucurie colectiva, si impreuna simtire in bine. Ele nu au nici o legatura cu Dumnezeu. Fiul Sau Isus [Iisus] Hristos nu s-a nascut pe 25 decembrie. Biblia nu specifica nimic in acest sens, si in consecinta, NIMENI de pe planeta Pamant nu stie data exacta a nasterii Salvatorului lumii, Isus [Iisus] Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om. Bunul Dumnezeu a considerat ca acest lucru nu este important pentru noi nici sa-l stim, si nici sa-l sarbatorim. Important pentru noi muritorii, este doar faptul ca s-a nascut, si ca ne-a salvat de Dracu’. Asta este tot ce conteaza. Dumnezeu nu are nevoie ca sa-i serbam noi zilele Lui de nastere. Este neimportant acest lucru pentru El. Pentru El, lucrul cel mai important, este sa ne aduca pe cat mai multi ACASA, in Imparatia Lui cea vesnica, daca vrem asta, ca sa fim vesnic in siguranta, bucurosi si fericiti, si sa nu ne mai temem niciodata de nimic. Credem sau nu credem asta. Eu va doresc sa CREDETI !

Concluzia: Bucurati-va de aceste sarbatori inventate de om, ca de o poveste, un basm, ceea ce si este, asa cum sunt mii de alte povesti pe planeta Pamant, lasandu-l pe Dumnezeu in pace. El, Dumnezeu, nu are nimic de-a face cu ele. Apoi, nu Mos Craciun a murit pe cruce pentru dumneavoastra, asa ca nu-l amestecati pe Isus Hristos [Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos] cu Mos Craciun. Nu au nicio legatura unul cu altul. Unul este adevar, Isus [Iisus Hristos], iar celalalt, Mos Craciun, este doar o minciuna, adica Dracu’.
Eu nu ma tem de Mos Craciun, in sensul ca ma feresc de el ca de Dracu’, adica sa nu particip la bucuria semenilor mei cu aceasta ocazie, dar nici nu-i incurajez cultul. Nu-i fac reclama, si nu asociez sarbatoarea lui, Craciunul, cu Dumnezeu si cu nasterea Lui.
Ma bucur cu semenii mei de bucuria lor, nu fac pe tristul si pe acrul, ca sa le stric bucuria si buna dispozitie, precum si dorinta de mai bine, dar… eu stiu in cine, si in ce cred, si o spun fara ezitare, si fara rezerve. Asta-i tot!
Caci Dumnezeu ne spune sa ne bucuram cu cei care se bucura, si sa plangem cu cei care plang. Asa ca cei care stiu Adevarul [Domnul Dumnezeul, Creatorul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos], nu pot sa confunde Adevarul cu minciuna, NICIODATA!

["Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.
Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut." (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul cel Adevarat si Viu - Ioan 14:6, 7 - Biblia Ortodoxa)]

Cu respect,

Sursa: https://danuttanase.wordpress.com/2009/12/23/craciunul-sarbatoare-crestina-sau-pagana/

Este Craciunul o sarbatoare placuta lui Dumnezeu?

9 Decembrie 2014

Crestinii cauta sa fie placuti lui Dumnezeu (1 Ioan 2:17), ei se inchina nu cum vor ei, ci cum ii place lui Dumnezeu! Pentru ei este important sa afle voia lui Dumnezeu cu privire la sarbatori. Ei nu sarbatoresc pentru ca lumea sarbatoreste, ei stiu ca toata lumea zace in cel rau (1Iona 5:19). Ei sarbatoresc doar ceea ce Domnul le-a poruncit, Stapanul lor este Isus [Iisus] nu lumea lui satan (2Corinteni 4:4; Matei 24:45-47).

In acest sens am scris acest material care abordeaza urmatoarele punct:
1. Un scurt istoric asupra origini craciunului

2. Un scurt istoric asupra obiceiurilor de craciun

3. Ce spune Biblia despre nasterea Domnului?

4. Crestinul si sarbatorile

 
1. Un scurt istoric asupra origini craciunului:

Cuvantul „Craciun” nu exista in Biblie si nicaieri in Biblie nu se spune sa tinem o sarbatoare cu acest nume! Biblia nu consemneaza sarbatoarea: „Nasterii Domnului”, ea nu a fost sarbatorita de crestini!

Iar cuvantul „craciun” in engleza „chrismas” indica un amestec religios, caci chiar daca include Numele Fiului lui Dumnezeu „Cristos” (Christ) [Christos, Hristos], in el se mentioneaza si liturghia „mass” sustinuta si inventata de cultul catolic. O alta varianta ar fi ca cuvantul „mas” („chrismas”) vine de la „Mesa lui Hristos”. Mesa este o rugaciune, care este citita sau cantata, pentru sufletul unei persoane decedate. Un crestin adevarat, nu are nimic de-a face cu mesele. Si totusi, multimi de crestini practicanti, vor spune „Craciun fericit” (Merry Christmas), fara sa realizeze vreodata ca de fapt spunand aceasta, ei amesteca pretiosul si sfantul nume al lui Cristos cu denumiri ale unor obiceiuri demonice. Domnul ne spune intr-un mod cat se poate de clar, ca nu trebuie sa amestecam Numele Sau cu vreo sarbatoare pagana sau cu vreun zeu pagan – 1 Corinteni 10:20; Efeseni 6:24.

Originea si intelesul numelui de Craciun dat sarbatorii Nasterii Mantuitorului nu sint inca lamurite. Craciun, se pare ca este un vechi cuvant dacic, ne-gasit la alte popoare, cu inteles de „Creatul”, cuvant care, doctrinal, a fost inlocuit de „Nascutul” cu referire la Isus Cristos [Iisus Hristos]. Sau este posibil sa fie, o modificare a cuvantului latinesc Creatio-creationis, insemnand creare, intemeiere, inceput de viata. Cuvantul Craciun este apropiat si de cuvantul rusesc Korocium care denumea obiceiul de iarna, precum si o veche divinitate pagana a iernii si a mortii. Indiferent de originea etimologica a numelui, in prezent sarbatoarea Craciunului in mai toate tarile este dedicata nasterii de la Betleem a Fiului lui Dumnezeu Isus [Dumnezeu Iisus].

Exista unele legende populare. Aceste legende evoca imaginea unui sat pastoral unde traia Mos Craciun si unde avea case mari, grajduri, cosere si staul pentru vite. In acest sat soseste o femeie necunoscuta care, simtind ca i-a venit vremea sa nasca, bate la poarta casei lui Mos Ajun si-i cere adapost. Dar Mos Ajun, motivand ca este om sarac, o trimite la fratele sau bogat, Mos Craciun. Acesta insa nu o primeste, ci o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Sotia lui, Craciuneasa, fiindu-i mila de straina, o ajuta sa nasca, fapta pentru care este pedepsita de batranul Craciun cu taierea mainilor. Cand Craciun afla ca in grajdul sau s-a nascut „Domnul” se caieste si-si cere iertare, devenind „primul crestin”, „sfantul cel mai batran”, „sotul femeii care a mosit-o pe Maria”. Ne dam seama insa ca aceste legende nu au nimic in comun cu realitatea, si cu relatarea biblica, cu toate ca din pacate unii oameni ignoranti le cred...

In contrast cu aceste mituri si legende, istoria arata ca aceasta sarbatoare a craciunului nu a existat de la inceputul crestinismului, Craciunul nu s-a numarat printre cele mai timpurii sarbatori ale Bisericii. Irineu si Tertulian il omit din lista lor de sarbatori (Enciclopedia Bisericii Catolice VOL. 3 pag. 724).

Origen (185-254 i.C. [i. Hr. - Inainte de Hristos]) in scrierile sale face urmatoarea afirmatie: „in Scripturi doar pacatosii, nu sfintii, isi sarbatoresc zilele de nastere.” (Lev. Hom. viii in Migne, P.G., XII, 495). Prin urmare, primii crestinii nu isi sarbatoreau zilele de nastere, considerandu-le un obicei pagan, si deci nici ziua nasterii Domnului Isus [Iisus].

Referitor la sarbatoarea Craciunului trebuie tratata o problema preliminara: data nasterii lui Isus [Iisus]. In ce zi s-a nascut? Evangheliile pastreaza tacere totala, iar scriitorii cei mai vechi nu ne-au lasat nimic sigur in aceasta privinta. Potrivit lui Clement din Alexandria in Orient unii au fixat nasterea lui Isus la 20 mai, altii la 20 aprilie, altii la 20 noiembrie. Prima evidenta a sarbatorii este din Egipt. In circa 200 i.C. Clement din Alexandria (Strom., I, xxi in P.G., VIII, 888) spune ca anumiti teologi egipteni „prea curiosi” desemneaza, nu numai anul, ci si ziua nasterii lui Hristos, punand-o in 25 Pachon (20 mai) in al 28 lea an al lui Augustus. Credea ca ei faceau asta deoarece au crezut ca luna a noua, in care s-a nascut Cristos, era a noua din propriul lor calendar. Altii au ajuns la data de 24 sau 25 Pharmauthi (19 sau 20 aprilie). In lucrarea „De paschæ computus”, scrisa in 243 si atribuita in mod fals lui Ciprian (P.L., IV, 963 sqq.), care pune nasterea lui Hristos pe 28 martie, deoarece in acea zi soarele material a fost creat.

Astfel au fost mari diferente de opinii in ce priveste data corecta.

Aceasta diversitate de opinii demonstreaza ca in primele veacuri ale Bisericii nu numai ca nu a existat o traditie cu privire la ziua nasterii Domnului, dar ca Biserica nu avea o sarbatoare in care sa celebreze Nasterea Domnului. Abia in secolul IV, dupa ce multi din crestinism s-au apostaziat, acceptand teoria trinitatii sub presiunea impartaului Constantin, gasim un document roman care atesta existenta sarbatorii Nasterii Domnului la Roma pe data de 25 decembrie. E vorba de Depositio Martyrum, filocaliana, o schita de calendar liturgic din anul 336. Astfel se poate spune cu siguranta ca nasterea lui Isus Cristos [Iisus Hristos] a fost sarbatorita in secolul IV, dupa care in mai putin de un secol marea sarbatoare a Craciunului s-a raspandit in toata lumea, celebrandu-se la data la care s-a celebrat de la inceput la Roma. Confrom cu The World Book Encyclopedia editia 1966, volumul III, pagina 416, ne spune, urmatoarele: „In anul 354 e.n. [era noastra, adica dupa Hristos] episcopul Liberiu din Roma a ordonat ca poporul sa sarbatoreasca ziua de 25 Decembrie. Probabil ca ar fi ales data aceasta fiindca poporul din Roma deja sarbatoreau ziua aceea in onoarea zeului Saturn, sau ziua natala a soarelui“.

Iar mai tarziu a patruns in Rasarit in 380, cand a fost celebrata de Grigore de Nazianz (sau Grigore Teologul cum mai este numit) la Constantinopol si de Grigore de Nisa la Capadochia. Ioan Gura de Aur a celebrat Sarbatoarea pentru prima data la Antiohia in anul 386, Asteriu de Amasea la Pont in 380-400, Pavel de Emesa la Alexandria in 432, iar Iuvenal la Ierusalim in 439.

Cum s-a fixat tocmai aceasta zi?

Cltele traditonale obisnuia intr-adevar sa lege evenimente sau persoane din Biblie cu date si sarbatori pagane, cu scopul de a-i atrage pe pagani! Insa paganii trebuie atrasi prin Evanghelia adevarului de la idoli, nu prin minciuna! – vezi: 1Tesaloniceni 1:5-10; Efeseni 1:13.

Apostatii, care s-au abatut de la adevarul biblic, de la implitatea in Cristos [Christos, Hristos], au ales data de 25 decembrie pentru a inlocui sarbatoarea pagana a Soarelui neinvins, Mitra, invingatorul intunericului care se celebra la aceasta data a solstitiului de iarna, cand ziua incepe sa creasca, iar noaptea sa descresca. In 274 i.C. [inainte de Hristos] imparatul Aurelian ii ridicase un templu somptuos care fusese inaugurat la data de 25 decembrie.

Trebuie sa intelegem ca sarbatorile de iarna erau foarte populare in antichitate. In Roma si in Grecia pagana, pe vremea barbarilor teutoni, in vremurile stravechi ale civilizatiei egiptene antice, in stadiul de inceput al dezvoltarii popoarelor din est si vest, din nord si sud, perioada solstitiului de iarna a fost totdeauna o perioada de bucurie si sarbatoare. Pentru ca acest anotimp era atat de iubit, cultele de stat (Catolica sau Ortodoxa - depinde de zona) l-a adoptat ca timp al nasterii lui Hristos.

In sprijinul acestei ipoteze observati ce spune New Catholic Encyclopedia VOL. III pag. 656: „Potrivit ipotezei lui H. Usener (...) si acceptate de cei mai multi invatati, data nasterii lui Cristos a fost fixata la solstitiul de iarna (25 decembrie in calendarul Iulian, 6 ianuarie in cel egiptean) deoarece in aceiasi zi in care soarele isi incepe reintoarcerea spre cerul nordic, inchinatorii pagani ai lui Mithra celebrau dies natalis Solis Invicti (ziua nasterii soarelui invincibil).”

Saturnalia a continuat sa fie sarbatorita sub denumirea Brumalia (de la „bruma”, care inseamna solstitiu de iarna), pana la mijlocul secolului al IV-lea d.C., ritualurile sale au fost asimilate de lumea crestina. In Enciclopedia Catolica scrie: „Binecunoscuta sarbatoare in cinstea soarelui, Natalis Invicti (Nasterea Neinvinsului Soare) serbata in 25 decembrie, poarta in esenta responsabilitatea pentru data sarbatorii noastre din luna decembrie.” Acest lucru, catolicii l-au facut si pentru alte sarbatori ale lor. De exemplu: 24 iunie, era o sarbatoare in cinstea lui Baal la druizi (preotii celtilor in antichitate - mil.1 i.C.); ea a devenit sarbatoarea nasterii lui Ioan Botezatorul; 15 august, care era consacrata lui Isis (la egipteni) sau Dianei (la romani), a devenit „adormirea Maicii Domnului” (Sf. Marie Mare); 02 februarie, care era la romani o zi sarbatorita cu torte si lumanari in cinstea zeitei Februa (la greci, in aceasta data se sarbatorea zeita Demetra) a devenit „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”).

Istoricii pot confirma faptul caci sarbatoarea din jurul solstitiului preluata si convertita ulterior in ata zisa: „sarbatoare crestina” dateaza cu mult inainte de epoca romana. Se pare ca originea multor obiceiuri ale acestei sarbatori preluate de crestinatatea apostata dateaza din anul 4000 i.C [inainte de Hristos], de cand mesopotamienii sarbatoreau Anul Nou. Ei credeau in multi zei, nu numai in zeul-sef, Marduk (acelasi cu Nimrod din Geneza 10:9). In fiecare an, cand sosea iarna, se credea ca Marduk se batea cu monstrii haosului. Pentru a lua parte la luptele lui Marduk, mesopotamienii tineau o sarbatoare de Anul Nou. Marduk (Nimrod), a fost acela care a construit turnul Babel, autorul idolatriei babiloniene, consolidandu-si puterea prin faptul ca a impus o religie de stat.

Care este cauza pentru aparitia acestei sarbatori: Cauzele sunt religioase !!!

Prima cauza este nascuta din erezia lui Alexandru a egalitatii Fiului cu Tatal! Astfel, viziunea conducatorilor apostati din sec. IV, influentata de Constantin Cel Mare un imparat roman, pagan (botezat doar pe patul de moarte) care a condamnat invatatura lui Arius, si sustinea erezia, egalitatii Fiului cu Tatal, a dus la inaltarea nebiblica a lui Dumnezeu Fiul, s-a considerat necesara reliefare a naturi si maretia Divina a Cuvantului intrupat prin sarbatoarea nasterii Lui.

O alta cauza tot religioasa este legata de cultul soarelui sau heliolatria - promovat mai ales de imparatul Aurelian. Cultul soarelui era infloritor la Roma intre secolele al III-lea si al IV-lea, si se prezenta ca ultima forma mostenita de la paganismul roman. Printr-o multime de circumstante, nu numai ca a fost foarte rapid primit cu deschidere de catre popor, dar a fost favorizat si sprijinit chiar de autoritatile Imperiului. Acelasi imparat a introdus sarbatoarea Sol Invictus, a carei celebrare era stabilita pentru 25 decembrie, zi denumita Natalis Invicti. Este de la sine inteles, ca un cult atat de numeros si activ, care se inchina la Soare, a penetrat in exprimarea religioasa a poporului. Cei apostati, pe de-o parte ne fiind nascuti din Dumnezeu nu puteau birui lumea si aceasta influenta pagana (1Iona 5:4), iar pe de alta parte ei au ales sa se impleteasca cu lumea spre a se inmulti si supravietui, astfel ei au absorbit si inregimentat in religia lor, celebrarile pagane ale solstitiului de iarna.

La favorizarea acestei sarbatori trebuie sa fi contribuit si pozitia sincretista (de amestec religios) a lui Constantin. Impreuna cu familia sa, imparatul era un fervent cultivator al monoteismului solar, El se inchina la soare. Sol Invictus figura pe monedele sale pana in 324 i.C.

Pe masura ce obiceiurile pagane referitoare la inchinarea adusa soarelui erau „crestinate”, este de inteles ca urma sa rezulte confuzie. Unii credeau ca Isus era Sol, zeul-soare! Tertulian un lider al bisericii, a trebuit chiar sa precizeze ca Sol nu era Dumnezeul crestinilor; iar Augustin a denuntat identificarea eretica a lui Isus cu Sol. Papa Leo I a mustrat aspru dainuirea inchinarii adusa soarelui, deoarece niste crestini, stand chiar in pragul „bazilicii apostolilor”, i-au intors acestuia spatele pentru a se inchina soarelui care rasarea. Vede-ti unde s-a ajuns prin amestec! Iar pentru ca nu au reusit sa aboleasca aceasta inchinare pagana care era adanc inradacinata in mintea omului, au venit cu solutia inchinarii cu fata spre rasarit. Ba chiar au inceput sa construiasca cladirile de cult in asa fel incat oamenii sa se inchine cu fata spre rasarit. Astfel au facut un nou amestec intre inchinarea la soare (Tamuz la acadieni, Baal la sidonieni) si inchinarea la Dumnezeul adevarat. Cu toate acestea Biblia indica clar ca inchinarea cu fata spre rasarit, spre Soare, sunt neplacute lui Dumnezeu – Deuteronom 4:19; 2Regi 23:5,2Regi 23:11; Ezechiel 8:13-16.

Tehnica suprapunerii sarbatorilor pagane cu cele inchinate adevaratului Dumnezeu nu a fost inventata de cultul ortodox [unica Dreapta Credinta, OrtoDoxa] sau romano-catolic [ereticii de catolici, numiti latini sau papistasi - sunt si alti eretici: protestanti, neoprotestanti, etc., cei care s-au desprins au plecat de la crestinism prin invataturi mincinoase se cheama eretici, iar paganii nu au nici o legatura cu crestinismul la baza si ereticii si paganii sun pe lucrare mincinoasa, tatal minciunii este diavolul deci lucrarea lui satana, a demonilor, a antihristului]. Biblia descrie o astfel de situatie in Exod 32:1-8, unde Aron dupa ce a ridicat un vitel de aur a spus: „...o sarbatoare pentru DOMNUL (Iehova SS 1874[1])”, astfel el a combinat inchinarea la Dumnezeu cu idolatria. Tocmai de aceea Dumnezeu avertizeaza impotriva amestecului in inchinare in Deuteronom 12:29-32 unde se precizeaza: „...fereste-te sa nu cercetezi despre dumnezeii lor si sa zici: cum slujeau popoarele acestea dumnezeilor lor? Si eu vreau sa fac la fel. Tu sa nu faci asa fata de DOMNUL (Iehova SS 1874) Dumnezeul Tau...” ; vezi si Galateni 4:8-11. Dar ce putem spune despre obiceiurile legate de aceasta sarbatoare?

 
2. Un scurt istoric asupra obiceiurilor sarbatorii

Cu totii stim obiceiurile legate de aceasta sarbatoare dintre care putem mentiona: „Mos Craciun”, bradul de craciun, cadourile, globuri, lumanari, mersul cu colindul, etc.

Sa examinam pe scurt originea lor: Cu mult inainte de venirea lui Cristos [Hristos], plantele si copacii ce ramaneau verzi in tot timpul anului aveau o semnificatie aparte pentru oameni, in timpul iernii. La fel ca si astazi, cei din antichitate atarnau ramuri de brazi deasupra usilor si ferestrelor, crezand ca acestea vor tine la distanta vrajitoarele, duhurile rele si bolile.
In antichitate, oamenii credeau ca soarele era un zeu si ca, in timpul solstitiului de iarna (cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului), el slabea si se imbolnavea. Ei sarbatoreau solstitiul, crezand ca soarele va incepe sa se simta mai bine. Ramurile de brad le aminteau de toate plantele verzi care urmau sa creasca din nou atunci cand soarele se va insanatosii si va veni primavara.
Egiptenii se inchinau zeului Ra, care avea cap de uliu si purta soarele ca o coroana in forma de disc stralucitor. La solstitiu, cand Ra incepea sa se refaca dupa „boala”, egiptenii isi umpleau casele cu ramuri verzi de palmieri, care pentru ei, simbolizau triumful vietii asupra mortii.
In nordul Europei, druizii (preotii celtilor) isi decorau si ei templele cu ramuri de brazi, ca simbol al vietii vesnice.
Fiorosii vikingi din Scandinavia credeau ca bradul era planta zeului soarelui, Balder [Baal sau Moloh, adica dracul Noroc, deci Satana, diavolul].
La Roma bradul era considerat ceva sacru si impodobit cu bobite rosii in timpul saturaniliilor, iar despre Zeul scandinav Odin [zeul mortii si al razboiului] se credea ca da daruri deosebite in timpul sarbatorilor daca cineva se apropia de bradul lui sacru.

Nu este de mirare de ce Iehova Dumnezeul lui Israel a condamnat in nenumarate randuri inchinarea sau serviciile religioase sub copacii verzi (vezi: Deuteronom 2:2;  1Regi 14:23;  2Regi 17:10;  2Cronici 28:4;   Isaia 57:5;   Ieremia 2:20; 3:6; 3:13; Ezechiel 6:13; 20:47).

Germania este tara care a dat startul traditiei bradului de Craciun in secolul al XVI-lea, atunci cand crestinii au introdus in casa bradul decorat. Daca cineva nu gasea brad, construia o piramida din lemn pe care o decora cu cateva ramuri de brad si cu lumanari.
Martin Luther, reformatorul protestant, a fost cel care a pus pentru prima data lumanarile aprinse in brad. Rostind o predica langa brad, pe tema nasterii Mantuitorului, el a fost atras de sclipirea micilor stelute din focul lumanarii, drept pentru care a impodobit tot bradul.
In America, bradul de Craciun a fost, pana in secolul al XVIII-lea [secolul 18], o „frivolitate”, si o „batjocura pagana”, cum o numea William Bradford. Oliver Cromwell a predicat impotriva „traditiilor pagane” ale colindelor, a brazilor decorati si a oricarei exprimari a bucuriei care desacraliza „acel eveniment sfant”. In Massachusetts, curtea suprema a dat chiar o lege care condamna penal tinerea sarbatorii Craciunului pe 25 decembrie.

Obiceiul de a oferi daruri isi are radacinile in festivalurile romane ale Saturnaliilor si ale Calendelor. Primele cadouri care au fost date cu acea ocazie, constau in lucruri simple, ca perucile cu embleme ce urau noroc. Au urmat apoi darurile de mancare, bijuteriile, lumanarile si statuetele de zei. La inceput, lumea crestina a stat departe de aceste practici pagane dar apoi ele sau introdus in crestinism si  s-au generalizat.

Si fiindca data Craciunului este de origine pagina, nu e nicio mirare ca obiceiurile Craciunului la fel sint de origine pagana. Encyclopedia of Religion and Ethics, de James Hastings, volumul III, paginile 608, 609, zice:

„Aproape toate obiceiurile Craciunului din ziua de azi . . . nu sint obiceiuri adevarate Crestine; Ci sint niste obiceiuri pagine pe cari biserica le–a adoptat, sau le–a tolerat. Praznicul zilei Saturnale al poporului din Roma este modelul petrecerilor observate la ziua Craciunului“.

Unii aduc ca argument faptul ca si magii i-au dat cadouri pruncului Isus [Iisus]. Este adevarat acest lucru, dar imaginea cu magii in iesle este gresita, deoarece magii au ajuns dupa un timp de la nasterea lui Isus si l-au gasit intr-o casa nu in iesle (Matei 2:9-11). Si nu a fost un schimb de cadouri, ci doar magii au oferit!

In Enciclopedia Americana ne explica faptul ca unul din obiceiurile imprumutate dela praznicul Roman pagin Saturnale, este „darea de cadouri“. — editia 1956, Volumul VI, pagina 622.

La aceasta sarbatoare sau adaugat multe traditii cum ar fi Mos Craciun (traditie olandeza); bradul de Craciun (traditie germana); aranjamentele statuare cu scena din iesle (traditie italiana). Iar altele au ramas specifice anumitor zone: ciorapii atarnati in fata semineului (traditie americana); taierea porcului, si jucatul caprei sau a turcii (traditii romanesti).

In plus de a fi un prilej pentru petrecere, Craciunul este astazi cu precadere o afacere comerciala. Acum se vinde si se cumpara mai mult ca oricand in timpul anului. Reclamele sunt numeroase, toate cu specific. Gasim aproape peste tot „craciunite” in fuste scurte (mini)! Sunt pe reclame, in vitrine, pe plase. Ideea sarbatorii in mintea multor comercianti este: Ia-le banii! si nu: Da-le salvarea prin Domnul Isus [Iisus]! Aceasta sarbatoare a ajuns pentru multi nu o ocazie de al onora pe Fiul ca sa nu piara pe calea lor (Psalm 2:12), ci o ocazie de a onora carnea, poftele, lumea, dezmatul. Ei nu doresc sa-l  onoreze pe Fiul (Ioan 5 :23), si nici sa manifeste recunostinta fata de Dumnezeu Tatal care ne-a dat tot ce avut mai scump, trimitandu-l pe Isus [Iisus] pe pamant (Ioan 3:16). Caci daca ar iubi si onora pe Dumnezeu ar trai frumos, in lumina, si nu in chefuri si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine (Romani 13:13). Insa din pacate cei mai multi oameni de pe pamant tin "Craciunul", ceea ce ei numesc "Nasterea Mantuitorului": mananca, beau, petrec, fac daruri, dar Domnul nu este cu ei.

Copiii asteapta tot anul pe Mosul, in preajma Craciunului li se spun mai multe povesti despre Mosul. Iar mai tarziu parintii se intreaba de ce copii devin necredinciosi sau cu apucaturi necrestine? Deoarece copii cand cresc si afla realitatea despre Mos Craciun, ca acesta nu exista, isi pot pierde increderea in parinti, ei isi zic: „daca Mos Craciun nu exista poate nu exista nici Dumnezeu”? Cand vad valorile indoielnice ale parintilor care sunt axati pe cele pamantesti cum sa devina ei ‘ceresti’ si "in Cristos" ["in Christos", "in Hristos"]?

Pentru a-l cunoaste pe Cristos [Christos, Hristos] cel adevarat este important ca noi sa cunoastem adevarata Evanghelia (Veste Buna) si de aceea sa analizam ce spune Biblia despre ziua nasterii Domnului si despre sarbatori?
La aceasta intrebare voi incerca sa raspund in aceste ultime doua capitole: